Decizia nr. 409/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17-22, art. 23 și

art. 25 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Constantin Tiberiu Medeanu în Dosarul nr. 410/97/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și care face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.876D/2010.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Universitatea de Vest din Timișoara, consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 3.232D/2010-nr. 3.235D/2010, nr. 3.262D/2010 și nr. 3.634D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 , excepție ridicată de Ion Roibu, Silviu Leonard Vlădescu, Eugen Ciorbaru, Nicu Cioroiu, Ion Rusu și Petre Dungan în dosarele nr. 351/30/2010, nr. 110/88/2010, nr. 108/88/2010, nr. 111/88/2010, nr. 128/109/2010 și nr. 486/30/2010 ale Tribunalului Timiș - Secția civilă, Tribunalului Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ și Tribunalului Argeș - Secția civilă.

La apelul nominal răspund Ion Rusu, autor al excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 3.262D/2010, precum și Universitatea de Vest din Timișoara, prin consilier juridic cu delegație la dosar, parte în Dosarul nr. 3.634D/2010. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 3.232D/2010-nr. 3.235D/2010, nr. 3.262D/2010 și nr. 3.634D/2010 la Dosarul nr. 1.876D/2010.

Ion Rusu, autor al excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 3.262D/2010, se opune conexării dosarelor, motivat de specificitatea cauzei în care este parte.

Reprezentantul Universității de Vest din Timișoara, precum și cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 3.232D/2010-nr. 3.235D/2010, nr. 3.262D/2010 și nr. 3.634D/2010 la Dosarul nr. 1.876D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 3.262D/2010, care arată că, în conformitate cu jurisprudența Curții Constituționale, cumulul pensiei cu salariul este un drept câștigat. Totodată, se arată că, dacă măsura criticată este una de restrângere a exercițiului dreptului la muncă sau la pensie, după caz, acesta trebuie să aibă caracter temporar; or, Capitolul IV al

Legii nr. 329/2009

nu se subsumează acestui caracter, astfel încât se deduce că restrângerea este operată sine die. Se mai arată că interzicerea cumulului pensie-salariu este un abuz de drept și contravine

Deciziei Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010 .

Reprezentantul Universității de Vest din Timișoara solicită respingerea excepției, arătând că măsura criticată are un caracter excepțional, este proporțională, are un scop legitim, este nediscriminatorie și necesară într-o societate democratică. În fine, se invocă și jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și menținerea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 8 iunie 2010, 7 mai 2010, 19 martie 2010, 18 martie 2010, 3 iunie 2010 și 25 iunie 2010, pronunțate în dosarele nr. 410/97/2010, nr. 351/30/2010, nr. 110/88/2010, nr. 108/88/2010, nr. 111/88/2010, nr. 128/109/2010 și nr. 486/30/2010, Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Timiș - Secția civilă, Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ și Tribunalul Argeș - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17-22, art. 23 și

art. 25 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Constantin Tiberiu Medeanu, Ion Roibu, Silviu Leonard Vlădescu, Eugen Ciorbaru, Nicu Cioroiu, Ion Rusu și Petre Dungan în cauze având ca obiect soluționarea unor conflicte de muncă, respectiv anularea unor acte administrative.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, din punctul de vedere al neconstituționalității extrinseci, se arată că

Legea nr. 329/2009

încalcă art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, întrucât, cuprinzând reglementări de natura legii organice, nu putea fi adoptată pe calea angajării răspunderii Guvernului decât dacă moțiunea de cenzură depusă de opoziție ar fi fost respinsă cu o majoritate calificată.

În privința criticilor de neconstituționalitate intrinsecă, se arată că prevederile legale criticate creează discriminări între angajatorii de stat și cei particulari, întrucât la cei din urmă nu există o interdicție a cumulului pensie-salariu, astfel încât cadrele didactice vor migra spre aceștia din urmă. Se mai consideră că dreptul la muncă este limitat prin impunerea încetării forțate a raporturilor de muncă, pornind de la un criteriu profund discriminatoriu, respectiv cuantumul pensiei aflate în plată. Se arată că există discriminări între, pe de o parte, magistrații pensionari care nu pot cumula pensia cu salariul și, pe de altă parte, magistrații care nu s-au pensionat și care, în aceste condiții, pot cumula salariile obținute. De asemenea, există discriminări între persoanele exceptate de Curtea Constituțională de la interdicția cumulului, respectiv cei care intră sub incidența interdicției cumulului. În fine, sunt invocate și alte chestiuni care țin, în optica autorilor excepției, de conceptul de discriminare, respectiv: neîncasarea, în mod integral, a veniturilor salariale sau încălcarea obligațiilor de asigurare a unui trai decent și de respectare a egalității de tratament.

Se mai susține că textele legale criticate sunt retroactive în măsura în care interdicția cumulului pensie-salariu se aplică și în privința pensiilor stabilite anterior intrării lor în vigoare. Dreptul la pensie și dreptul la încheierea unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată constituie drepturi câștigate prin muncă, ce nu pot fi restrânse nici măcar prin aplicarea art. 53 din Constituție.

În opinia autorilor excepției este încălcat și dreptul la un nivel de trai decent, precum și obligația statului de a asigura condițiile necesare pentru creșterea calității vieții. Măsura încetării de drept a contractului de muncă prevăzută de

art. 20 din Legea nr. 329/2009

încalcă dreptul constituțional la muncă și este contrară Codului muncii din moment ce această măsură nu se încadrează în situațiile limitative de concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, potrivit art. 65 din acest cod.

Se mai apreciază că interzicerea cumulului pensie-salariu "nu se încadrează între măsurile structurale care compun Memorandumul de înțelegere între Comunitatea Europeană și România". Se mai arată că o atare interdicție nu ar trebui să se aplice judecătorilor și procurorilor, ci numai funcționarilor publici și altor "bugetari". Dreptul de proprietate asupra sumelor de bani cu titlu de pensie, respectiv la plata pensiei constituie un bun dobândit legal, necondiționat de exercitarea dreptului la continuarea sau întreruperea raporturilor de muncă în care persoana s-a angajat ulterior pensionării.

Se arată că, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la salariu și la pensie se înglobează în noțiunea de "bun", fiind asimilate astfel unui drept de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interdicția de a cumula pensia cu salariul echivalează practic cu o expropriere ce nu respectă exigențele art. 44 alin. (3) din Constituție. Textul criticat încalcă dreptul de proprietate și este lipsit de predictibilitate, întrucât, odată cu intrarea sa în vigoare, autorii excepției sunt privați de pensiile speciale de care beneficiaseră.

Totodată, prin obligarea pensionarilor cumularzi de a renunța la locul de muncă, se încalcă și libertatea fundamentală de a alege locul de muncă consacrată de art. 41 din Constituție.

Se susține că restrângerea sine die a dreptului la pensie este lipsită de proporționalitate și încalcă art. 53 din Constituție.

Se mai consideră că este încălcat principiul certitudinii dreptului, care înglobează principiul neretroactivității

legii civile. Legea nr. 329/2009

încalcă principiul general al obligativității respectării legislației din moment ce

Legea nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat permitea beneficiarilor de pensie militară să cumuleze pensia cu salariul.

În fine, se arată că legea criticată, prin înființarea unor autorități publice în lipsa avizului Curții de Conturi, contravine art. 117 alin. (2) din Constituție.

Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Timiș - Secția civilă și Tribunalul Argeș - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată.

Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 17-22, art. 23 și

art. 25 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, care au următorul cuprins:

- Art.17: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:

a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;

b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.";

- Art. 18: "(1) Pensionarii prevăzuți la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfășoară activități profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție au obligația ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligația ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situației de cumul, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.";

- Art.19: "(1) În situația persoanelor care beneficiază, prin cumul, de pensie/pensii stabilită/stabilite atât în sistemul public cât și/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.

(2) Dacă nivelul pensiilor nete cumulate se situează sub nivelul câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcție, potrivit legii, în cadrul entităților prevăzute la art. 17 alin. (1).

(3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, persoana are obligația de a-și exprima opțiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menținerea în plată a pensiei față de cuantumul căreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică și persoanelor prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligația de a-și exprima opțiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situației de imposibilitate a exercitării cumulului.";

- Art. 20: "Neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcție, precum și a raporturilor de serviciu.";

- Art. 21: "În cazul în care opțiunea este exprimată în termenul prevăzut la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4), plata pensiei/pensiilor se suspendă începând cu luna următoare celei în care a fost exprimată opțiunea pentru continuarea activității.";

- Art. 22: "Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripție.";

- Art. 23: "(1) Angajatorul are obligația de a lua măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute la art. 18 și la art. 19 alin. (3) și (4).

(2) Încălcarea de către angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.

(3) Constatarea contravenției prevăzute la alin. (1) și aplicarea sancțiunii prevăzute la alin.(2) se realizează de către persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă.";

- Art. 25: "Prevederile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător și beneficiarilor de pensie de serviciu stabilită prin legi speciale."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, se consideră a fi încălcate art. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 1 și art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 2 pct. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul adițional la convenția menționată și Convenția Internațională a Muncii nr. 111/1958 și nr. 122/1964, precum și art. 65 din Codul muncii.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a stabilit, în raport cu o critică similară de neconstituționalitate, că întreg

cap. IV al Legii nr. 329/2009

este constituțional în măsura în care nu vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituție. De asemenea, Curtea reține că și-a menținut această jurisprudență și în cadrul controlului a posteriori pe calea excepției de neconstituționalitate, stabilind, prin Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, sau Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011, că dispozițiile

art. 17-22 din Legea nr. 329/2009

sunt constituționale.

Curtea, prin deciziile menționate, a statuat că nicio dispoziție constituțională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiția ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toți cetățenii, iar eventualele diferențe de tratament să aibă o rațiune licită.

Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (devenit, în prezent, câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat) respectă condițiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil și determinabil) și rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opțiune justă și echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. Totodată, Curtea a apreciat că măsura adoptată este proporțională cu situația care a determinat-o, respectiv situația de criză economică în care se regăsește statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii și mijloacele folosite în realizarea lui, și este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

De asemenea, Curtea a mai arătat că soluția legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opțiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituțional.

Astfel, Curtea a constatat că dispozițiile

cap. IV din Legea nr. 329/2009

sunt constituționale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituție.

Neintervenind elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față în raport cu dispozițiile legale contestate.

Distinct de cele sus-menționate, Curtea reține că sunt neîntemeiate și criticile de neconstituționalitate extrinsecă din moment ce așa-zisele motive de neconstituționalitate contrazic chiar textul art. 113 alin .(1) din Constituție, potrivit căruia adoptarea unei moțiuni de cenzură se face "cu votul majorității deputaților și senatorilor", și nu cu vreo altă majoritate.

Curtea constată că, prin

Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, sau

Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, a stabilit că "angajații din mediul public nu se află în aceeași situație juridică precum cei din mediul privat. Cei care sunt angajați în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legați, în mod esențial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizațiile sau soldele de bugetul public național, de încasările și de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecințe în ceea ce privește diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizațiile/soldele reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat și un angajator".

În consecință, în lipsa afectării vreunui drept fundamental, Curtea constată că prevederile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză.

De asemenea, Curtea observă că nu sunt incidente în cadrul controlului de constituționalitate, ca norme de referință, prevederile Codului muncii invocate în susținerea excepției.

În fine, critica de neconstituționalitate raportată la art. 117 din Constituție nu poate fi analizată de către Curtea Constituțională în această cauză, întrucât obiectul dosarelor din fața instanțelor judecătorești a quo nu se circumscrie contestării înființării sau desființării vreunui organ de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, ci privește chestiuni legate de cumulul pensiei cu salariul. Prin urmare, art. 117 din Constituție, invocat în susținerea excepției, nu are incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17-22, art. 23 și

art. 25 din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, excepție ridicată de Constantin Tiberiu Medeanu, Ion Roibu, Silviu Leonard Vlădescu, Eugen Ciorbaru, Nicu Cioroiu, Ion Rusu și Petre Dungan în dosarele nr. 410/97/2010, nr. 351/30/2010, nr. 110/88/2010, nr. 108/88/2010, nr. 111/88/2010, nr. 128/109/2010 și nr. 486/30/2010 ale Tribunalului Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Timiș - Secția civilă, Tribunalului Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ și Tribunalului Argeș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 aprilie 2011.