Decizia nr. 535/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1169 din Codul civil, art. 16 alin. (1) și art. 32-34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1169 din Codul civil, art. 16 alin. (1) și
art. 32-34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Liviu Cristescu în Dosarul nr. 22.322/212/2008 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 12 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 22.322/212/2008, Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1169 din Codul civil, art. 16 alin. (1) și
art. 32-34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , excepție ridicată de Liviu Cristescu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate încalcă dreptul cetățenilor la un proces echitabil în măsura în care, prin conținutul acestora, interpretarea și aplicarea lor, se creează o prezumție de legalitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, sarcina probei revenind petentului-contravenient. Se consideră că prin modalitatea de redactare a textelor din
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
criticate, coroborate cu prevederile art. 1169 din Codul civil, se stabilește în sarcina contravenientului obligația de a-și proba nevinovăția în fața instanței de judecată. Se arată în acest sens că din punctul de vedere al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției vine în contradicție cu dreptul la un proces echitabil și cu prezumția de nevinovăție, fiind lipsit de rezonabilitate și neechitabil a cere contravenientului să facă dovada contrară celor menționate de agentul constatator în actul sancționator. Se conchide arătându-se că, "atâta vreme cât sarcina probei în materie contravențională incumbă contravenientului, dreptul constituțional la apărare este transformat într-o obligație de a se apăra, sancțiunea fiind menținerea procesului-verbal sancționator chiar și în situația unei atitudini pasive din partea agentului constatator".
Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 1169 din Codul civil, art. 16 alin. (1) și
art. 32-34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:
- Art. 1169 din Codul civil: "Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.";
-
Articolul 16
alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 : "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.";
-
Articolul 32
34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
se referă la procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție.
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, precum și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a pronunțat prin numeroase decizii asupra dispozițiilor din
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
criticate în prezenta cauză.
În acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 259 din 20 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007,
Decizia nr. 216 din 28 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, și
Decizia nr. 490 din 6 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, prin care Curtea a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate. De asemenea, referitor la obligația contravenientului de a-și dovedi nevinovăția în legătură cu fapta reținută în sarcina sa de către organul constatator, Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, reținând cu acel prilej că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. Chiar dacă
art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei.
Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile art. 1169 din Codul civil. Aceasta întrucât principiul enunțat de acest text legal este particularizat față de dispozițiile
art. 33 și 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, prin faptul că instanța administrează toate probele pe care le consideră necesare pentru verificarea temeiniciei și legalității procesului-verbal, nefiind vorba, pentru considerentele expuse pe larg, despre o probațiune rămasă exclusiv în sarcina petentului.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1169 din Codul civil, art. 16 alin. (1) și
art. 32-34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Liviu Cristescu în Dosarul nr. 22.322/212/2008 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta ________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.