Decizia nr. 724/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 305 și art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Fabet" - S.A. din Tulcea în Dosarul nr. 1.491/1.259/2009 al Tribunalului Comercial Argeș.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale, în ce privește art. 305 din Codul de procedură civilă, iar referitor la

art. 315 alin. 1 arată că prin Legea nr. 202/2010

a fost introdus alin. 31 la art. 315 din Codul de procedură civilă, text care a adus rezolvare obiecțiilor autorului excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.491/1.259/2009, Tribunalul Comercial Argeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 305 și art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Fabet" - S.A. din Tulcea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prin prevederile pretins a fi neconstituționale "se creează un cadru legislativ limitativ în ceea ce privește administrarea de probe utile cauzei, independent de voința părților și contrar principiilor de drept ce ar trebui să guverneze cadrul procesual civil, și dă o libertate instanței, libertate care încalcă drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, în ceea ce privește atribuirea caracterului de mijloc de probă nou de către instanța de judecată pe baza unei simple cronologii a actelor și faptelor din cadrul procesual, făcându-se astfel abstracție de adevăr și justiție" și instituindu-se o îngrădire a accesului liber la justiție, așa cum este garantat de Constituție, de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Tribunalul Comercial Argeș opinează că cele două texte de lege criticate nu aduc nicio îngrădire accesului liber la justiție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatului Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 305 și art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 305: "În instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.";

- Art. 315 alin. 1: "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (2) care prevede că "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți", art. 126 alin. (1) privind instanțele judecătorești, precum și prevederilor art. 1, art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, se rețin următoarele:

Din motivarea autorului acesteia reiese că acesta este nemulțumit de faptul că prin prevederile criticate se creează un cadru legislativ limitativ în ceea ce privește administrarea unor probe noi la instanța de recurs, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunțat în numeroase cauze, constatând constituționalitatea acestora, sub aspectul unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză, de exemplu, prin

Decizia nr. 164 din 8 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, prin

Decizia nr. 130 din 3 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2009, sau prin

Decizia nr. 1.526 din 17 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 26 ianuarie 2010. Curtea a statuat că reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție, și nu încalcă drepturile fundamentale ale justițiabililor. Atât în sistemul nostru procesual, cât și în alte țări, legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părților, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.

Soluția pronunțată cu acele prilejuri și argumentele pe care acestea s-au bazat își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe.

Mai mult, Curtea observă că, prin

art. I pct. 31 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, a fost introdus alin. 3^1 la art. 315 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, "În cazul rejudecării după casare, cu reținere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege", reglementare care nu face altceva decât să dea satisfacție criticilor ridicate de autor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 305 și art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Fabet" - S.A. din Tulcea în Dosarul nr. 1.491/1.259/2009 al Tribunalului Comercial Argeș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 iunie 2011.