Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1336/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 alin. 1 lit. c) și art. 388 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
11 octombrie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 874 din 12 decembrie 2011
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 9.635 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 386 alin. 1 lit. c) și art. 388 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ion Chelmuș în Dosarul nr. 7.332/110/2009 al Tribunalului Bacău - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.736D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.332/110/2009, Tribunalul Bacău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 386 alin. 1 lit. c) și art. 388 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ion Chelmuș în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 386 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală încalcă liberul acces la justiție, principiul prezumției de nevinovăție și dreptul la apărare, deoarece textul reglementează numai cazul referitor la situația în care instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal. În opinia sa, trebuia să se prevadă și posibilitatea promovării căii extraordinare de atac și atunci când instanța de recurs s-a pronunțat asupra cauzei de încetare a procesului penal.

De asemenea, prevederile art. 388 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală încalcă dreptul la apărare, deoarece termenul de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii nu asigură părții posibilitatea de a lua cunoștință de cuprinsul hotărârii pe care o contestă, necunoscând în mod concret argumentele ce au determinat pronunțarea acesteia.

Tribunalul Bacău - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 386 alin. 1 lit. c) cu denumirea marginală Cazurile de contestație în anulare și art. 388 alin. 1 teza a doua cu denumirea marginală Termenul de introducere, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 386 alin. 1 lit. c): "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: [...]

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i^1), cu privire la care existau probe în dosar;";

- Art. 388 alin. 1 teza a doua: "Contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) și e) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părți, în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiție, art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție și art. 24 referitoare la Dreptul la apărare.

1. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 388 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 502 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 18 ianuarie 2005, Curtea Constituțională a statuat că nu se poate reține incompatibilitatea stabilirii unui termen pentru introducerea contestației în anulare cu prevederile constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare. Termenul pentru introducerea contestației în anulare este determinat de necesitatea aplicării și respectării dreptului și a garanțiilor procesuale ale părților, de asigurarea siguranței și stabilității raporturilor juridice, precum și de soluționarea într-un termen rezonabil a proceselor, fără nicio discriminare. În aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești în termen legal cu cererea de revizuire, iar partea care s-a adresat justiției în termen și cu îndeplinirea condițiilor legale are posibilitatea să își exercite neîngrădit dreptul la apărare în tot cursul procesului.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 388 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

2. Examinând dosarul în care a fost invocată excepția, este de observat că instanța de fond, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. c) din Codul de procedură penală, a achitat inculpatul pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de acesta. Ulterior, instanța de recurs a casat sentința pronunțată în fond și, reținând cauza spre rejudecare, a dispus condamnarea inculpatului, întrucât, dimpotrivă, acesta se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost cercetat.

Pe cale de consecință, inculpatul a formulat contestație în anulare, cauză în care a invocat prezenta excepție. Or, având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că dispozițiile art. 386 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală referitoare la cazurile de încetare a procesului penal nu au legătură cu soluționarea fondului, întrucât împrejurarea că fapta a fost săvârșită sau nu de persoana cercetată constituie un caz de achitare, și nu de încetare a procesului penal.

Așa fiind, Curtea constată că din această perspectivă excepția este inadmisibilă, deoarece, potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta decide asupra excepțiilor ce vizează dispoziții legale care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului.

Totodată, Curtea mai constată că, referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, autorul acesteia își susține criticile din perspectiva unor omisiuni legislative, fiind nemulțumit nu de conținutul reglementărilor, ci de faptul că nu permit posibilitatea promovării căii extraordinare de atac și atunci când instanța de recurs s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal. Așa fiind, din această perspectivă critica este inadmisibilă, deoarece, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, neputând modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 388 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ion Chelmuș în Dosarul nr. 7.332/110/2009 al Tribunalului Bacău - Secția penală.

2. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.