Decizia nr. 1194/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și ale art. 116 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Stă la baza 1
- Regulamentul din 20 noiembrie 2018 20 noiembrie 2018 (prevederi anume) privind procedurile de preselecție națională pentru acordarea Mărcii patrimoniului europea…
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 571/2003 22 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul fiscal
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Are ca temei 1
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal și ale
art. 116 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nexco Romoil" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 19.752/271/2009 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.822D/2010.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 7 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 19.752/271/2009, Judecătoria Oradea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal și ale
art. 116 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nexco Romoil" - S.R.L. din Oradea într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate nu permit sub nicio formă rambursarea sau compensarea soldului negativ de TVA mai mic de 5.000 lei și îngrădesc liberul acces la justiție, precum și limitele în care justițiabilii pot solicita instanțelor de judecată anularea unor acte.
Interzicerea solicitării și reportării unor sume de bani la care plătitorul de TVA are drept de rambursare constituie o confiscare abuzivă a unor bunuri proprietate privată. Mai mult, această măsură nu ar putea fi dispusă decât de o instanță judecătorească, iar nu de un organ de control fiscal care nu are atribuții jurisdicționale.
De asemenea, accesul liber la justiție este încălcat deoarece refuzul de rambursare nu se materializează în forma unui act susceptibil de a fi atacat în instanță.
Judecătoria Oradea - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât textele legale
criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1) și (3) din Constituție. Astfel, interdicția rambursării soldului sumei negative a taxei pe valoare adăugată din perioada fiscală de raportare, în cazul în care suma datorată este mai mică de 5.000 lei, precum și interdicția compensării unor astfel de sume reprezintă, în opinia instanței, o privare de proprietate sub forma unei exproprieri în fapt, așa cum s-a arătat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Papamichalopoulos și alții contra Greciei și Sporrong și Lonroth contra Suediei.
Indisponibilizarea unor sume de bani care li se cuvin plătitorilor de TVA pentru simplul motiv că sunt mai mici de 5.000 lei, pe un termen nedeterminat, echivalează cu o adevărată confiscare a acestor sume de bani, confiscare care nu este justificată de un scop legitim.
În ceea ce privește celelalte critici formulate de autorul excepției, instanța le apreciază ca neîntemeiate.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 16.464 din 18 noiembrie 2010 și apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența instanței de contencios constituțional.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal și ale
art. 116 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, texte de lege care au următorul conținut:
-
Articolul 147
^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal: "Persoanele impozabile, înregistrate conform art. 153, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul fiind și cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare.";
-
Articolul 116
alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală: "Organul fiscal poate efectua compensarea din oficiu ori de câte ori constată existența unor creanțe reciproce, cu excepția sumelor negative din deconturile de taxă pe valoare adăugată fără opțiune de rambursare."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 44 - Dreptul de proprietate privată și ale art. 136 alin. (5) - Proprietatea din Constituție. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate și prevederile art. 6 paragrafele 1 și 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ulterior sesizării Curții, prevederile
art. 116 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală au fost modificate prin
art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2010
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, și au în prezent următorul conținut: "(4) Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor
art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, prin
Decizia nr. 124 din 3 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009. Cu acel prilej, Curtea a reținut că "referitor la critica potrivit căreia prevederile
art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal aduc atingere dreptului de proprietate privată al persoanei impozabile, înregistrată în scopuri de TVA, Curtea reține că textul de lege criticat prevede tocmai rambursarea diferenței dintre suma reprezentând taxa plătită și cea colectată pentru operațiunile taxabile. Mai mult, în măsura în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a solicita rambursarea în perioada fiscală de raportare, sumele plătite cu titlu de TVA se reportează în perioada fiscală următoare. Prin urmare, există posibilitatea ca soldul sumei negative a taxei în perioada fiscală de raportare să fie recuperat ulterior, fie prin rambursare, fie prin deducere, în condițiile Codului fiscal, astfel încât nu poate fi pusă în discuție «confiscarea» bunului, așa cum pretinde autorul excepției".
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului accesului liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 205 din Codul de procedură fiscală, persoana interesată are posibilitatea de a se plânge împotriva actului administrativ fiscal care i-a produs un prejudiciu fie pe calea unei proceduri administrative, în acest caz decizia emisă în soluționarea contestației putând fi atacată ulterior în instanță, fie direct în fața instanței judecătorești de contencios administrativ competente. Prevederea expresă a posibilității de a contesta actul administrativ lipsește de temei critica autorului excepției, cu ocazia judecății, în cadrul unor dezbateri contradictorii, acesta beneficiind de toate garanțiile procedurale prevăzute de lege, inclusiv de a-și formula apărările pe care le consideră necesare.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 116 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.
Curtea constată că norma supusă controlului de constituționalitate reprezintă o normă de procedură care exceptează de la compensarea din creanțele reciproce sumele negative din deconturile de taxă pe valoare adăugată fără opțiune de rambursare. Potrivit dispozițiilor, art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executării silite începute sub acea lege." Prin urmare, modificarea operată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2010 , care elimină excepția instituită de norma de procedură cuprinsă în
art. 116 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , este de imediată aplicare, astfel că dispozițiile în forma criticată de autorul excepției de neconstituționalitate încetează să mai producă efecte juridice, nemaifiind aplicabilă litigiului dedus judecății.
Față de această situație devin aplicabile dispozițiile
art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 , conform cărora Curtea Constituțională poate decide numai asupra actelor normative care au legătură cu soluționarea cauzei. Constatând însă că, la data sesizării sale, dispozițiile legii erau în vigoare și se aplicau litigiului din fața instanței de fond, Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nexco Romoil" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 19.752/271/2009 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 116 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de același autor, în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Mihaela Senia Costinescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.