Decizia nr. 1476/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, ale

art. 11 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și ale

art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 7.876/121/2009 al Tribunalului Galați - Secția comercială și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 139D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 165D/2011, nr. 383D/2011 nr. 389D/2011 și nr. 688D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, ridicată de Marin Frunză în dosarele nr. 9.479/233/2008, nr. 13.291/121/2010, nr. 9.479/233/2008/a1 și nr. 6.825/121/2010/a1 ale Tribunalului Galați - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 165D/2011, nr. 383D/2011, nr. 389D/2011 și nr. 688D/2011 la Dosarul nr. 139D/2011, care a fost primul înregistrat pe rolul Curții Constituționale.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.876/121/2009, Tribunalul Galați - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, ale

art. 11 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și ale

art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României. Excepția a fost ridicată de Marin Frunză în cadrul soluționării unei cereri de reexaminare împotriva unei Încheieri a Tribunalului Galați prin care instanța de judecată, ce era învestită cu soluționarea unei contestații la executare, a stabilit taxa de timbru.

Prin Încheierea din 7 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 9.479/233/2008, prin încheierile din 2 martie 2011, pronunțate în dosarele nr. 13.291/121/2010 și nr. 9.479/233/2008/a1, și prin Încheierea din 18 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 6.825/121/2010/a1, Tribunalul Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Marin Frunză în cadrul soluționării unor cereri de ajutor public judiciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține următoarele:

- dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

sunt neconstituționale în măsura în care permit instanței de judecată să soluționeze cererea de reexaminare fără a avea în vedere disponibilitatea părții de a beneficia de un proces echitabil, de a beneficia de serviciile unui avocat și faptul că partea nu realizează venituri suficiente pentru a-și angaja un apărător; totodată, aceleași dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care permit instanței de judecată să soluționeze cererea de reexaminare în mod arbitrar, subiectiv; de asemenea, textele de lege criticate impun - pentru soluționarea cererii de ajutor public judiciar - condiții și criterii limitative și exagerate, limitând suma ajutorului public judiciar de care a beneficiat justițiabilul în cursul unui an; totodată, dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

sunt neconstituționale în măsura în care împotriva încheierii prin care se soluționează cererea de ajutor public judiciar nu se poate exercita calea de atac a recursului la o instanță superioară în grad, ci numai la aceeași instanță care a soluționat cererea de ajutor public judiciar;

- dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 146/1997

sunt neconstituționale în măsura în care permit instanței judecătorești să aprecieze eronat, subiectiv și superficial cu privire la obligativitatea de a plăti taxă judiciară de timbru, fiind astfel discriminatorii și contrare dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, principiului statului de drept și principiului universalității;

- dispozițiile

art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010

sunt neconstituționale în măsura în care permit instanței de judecată să soluționeze cauza înainte de a soluționa Curtea Constituțională excepția de neconstituționalitate, fiind astfel încălcate dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv la o instanță națională, dreptul la apărare, principiul statului de drept, principiul universalității și principiul egalității.

Tribunalul Galați - Secția comercială consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

nu conțin norme de natură a îngrădi accesul liber la justiție și echitatea procesului. De asemenea, textul

art. 11 din Legea nr. 146/1997

este constituțional și nu permite interpretarea subiectivă și eronată a instanței de apel sau de recurs. Invocă în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 284/2007 . Dispozițiile

art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010

respectă principul soluționării cauzelor cu celeritate, părțile având dreptul la un proces echitabil, inclusiv prin prisma soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, or, suspendarea soluționării cauzelor conduce la tergiversarea acestora. În plus, având posibilitatea formulării unei cereri de revizuire, în cazul admiterii excepției de către Curtea Constituțională părților li se asigură dreptul la un proces echitabil.

Tribunalul Galați - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 193/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, ale

art. 11 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, și ale

art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010.

Dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 146/1997

au următorul cuprins:

(1) Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din:

- taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță;

- taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.

(2) Se timbrează cu 4 lei cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești:- încheierea de scoatere în vânzare a bunurilor în acțiunea de partaj;

- încheierea de suspendare a judecării cauzei;

- hotărârile de declinare a competenței și de dezinvestire;

- hotărârile de anulare a cererii, ca netimbrată sau nesemnată;

- hotărârile prin care s-a respins cererea, ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat.

Dispozițiile

art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010

au următorul cuprins: "La articolul 29, alineatul (5) se abrogă."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste texte de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 1, art. 4, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 53, art. 124, art. 126 și art. 148, dispozițiilor art. 1, art. 6, art. 13, art. 14 și art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dispozițiilor art. 1 - 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat în numeroase cazuri asupra prevederilor de lege criticate, constatând că acestea nu contravin dispozițiilor constituționale și convenționale invocate, după cum urmează:

1. Cu privire la dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , raportate la prevederile constituționale invocate, Curtea s-a pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.577 din 7 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2011. Cu acel prilej Curtea a reținut că stabilirea unor limite și condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanța de urgență, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susținere din partea statului și l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiție.

Totodată, potrivit art. 15 din actul normativ criticat, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face "cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii", iar cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu "de un alt complet". Prin urmare, Curtea constată că sunt îndeplinite toate cerințele dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei - a cererii de ajutor public judiciar - într-un termen rezonabil și de către o instanță independentă și imparțială.

2. Referitor la

art. 11 din Legea nr. 146/1997 , Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității acestora prin

Decizia nr. 881 din 10 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 3 septembrie 2008, reținând că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. S-a reținut, de asemenea, că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții. Făcând trimitere și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a amintit Cauza Ashingdane contra Regatului Unit al Marii Britanii (1985), în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut. Astfel, acest drept, care cere, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.

3. Cu privire la dispozițiile

art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 , Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010 asupra obiecției de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010.

Cu acel prilej, Curtea a reținut, în esență, că opțiunea legiuitorului în sensul abrogării măsurii suspendării de drept se întemeiază pe faptul că invocarea excepțiilor de neconstituționalitate de către părți este folosită de multe ori ca modalitate de a întârzia judecarea cauzelor. În condițiile în care scopul măsurii suspendării de drept a judecății cauzelor la instanțele de fond a fost acela de a asigura părților o garanție procesuală în exercitarea dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, prin eliminarea posibilității judecării cauzei în temeiul unei dispoziții legale considerate a fi neconstituționale, realitatea a dovedit că această măsură s-a transformat, în majoritatea cazurilor, într-un instrument menit să tergiverseze soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Reglementarea a încurajat abuzul de drept procesual și arbitrariul într-o formă care nu poate fi sancționată, atâta vreme cât suspendarea procesului este privită ca o consecință imediată și necesară a exercitării liberului acces la justiție. Astfel, scopul primordial al controlului de constituționalitate - interesul general al societății de a asana legislația în vigoare de prevederile afectate de vicii de neconstituționalitate - a fost pervertit într-un scop eminamente personal, al unor părți litigante, care au folosit excepția de neconstituționalitate drept pretext pentru amânarea soluției pronunțate de instanța în fața căreia a fost dedus litigiul. Or, Curtea constată că, prin adoptarea Legii pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, voința legiuitorului este aceea de a elimina invocarea excepției de neconstituționalitate în alt scop decât cel prevăzut de Constituție și lege, preîntâmpinând, pentru viitor, exercitarea abuzivă de către părți a acestui drept procesual. Mai mult, măsura adoptată asigură echilibrul procesual între persoane cu interese contrare, fiind menită să garanteze egalitatea de arme a acestora, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Cât privește celelalte dispoziții din Constituție și din actele internaționale invocate în cauză, Curtea reține că acestea nu au legătură cu cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, ale

art. 11 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și ale

art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 7.876/121/2009 al Tribunalului Galați - Secția comercială și în dosarele nr. 9.479/233/2008, nr. 13.291/121/2010, nr. 9.479/233/2008/a1 și nr. 6.825/121/2010/a1 ale Tribunalului Galați - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2011.