Decizia nr. 1523/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114^1 alin. 3 și art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Acsinte Gaspar - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114^1 alin. 3 și art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Escape B 25 Impex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 49.381/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială - judecătorul-sindic. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 385D/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Sentința civilă din 10 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 49.381/3/2009, Tribunalul București - Secția a VII-a comercială - judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114^1 alin. 3 și art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Escape B 25 Impex" - S.R.L. din București.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 și art. 24, precum și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece termenele reglementate de aceste dispoziții sunt prea scurte.
Tribunalul București - Secția a VII-a comercială - judecătorul-sindic apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 114^1 alin. 3 și art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut:
- Art. 114^1 alin. 3: "Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citației pârâtul să aibă la dispoziție cel puțin 15 zile pentru a-și pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puțin 5 zile. Pentru termenele următoare și primul termen fixat după casarea cu trimitere, determinată de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispozițiile art. 89 alin. 1.";
- Art. 156 alin. 1: "Instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 24 referitor la dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin
Decizia nr. 448 din 15 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, a statuat, în ceea ce privește dispozițiile art. 114^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă, că obligația părților de a-și exercită drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea termenelor procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.
De asemenea, Curtea constată că prin
Decizia nr. 688 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 18 octombrie 2007, a statuat că dispozițiile art. 156 din Codul de procedură civilă nu constituie o restrângere a dreptului la apărare și nici nu încalcă principiile constituționale invocate, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia și al împiedicării înfăptuirii justiției.
Totodată, facultatea instituită pentru judecător, de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz în care se va amâna pronunțarea, la cererea părții, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop, implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de justiție, iar pentru eventualele abuzuri sau greșeli de judecată datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile necesare.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât considerentele, cât și soluția acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114^1 alin. 3 și art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Escape B 25 Impex" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 49.381/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială - judecătorul-sindic.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2011.
PPREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.