Decizia nr. 145/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 189 alin. 1 pct. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Florin Lucian Sigmerean în Dosarul nr. 3.365/235/2010 al Judecătoriei Gherla și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 258D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3.365/235/2010, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 189 alin. 1 pct. 1 și 2 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de petentul Florin Lucian Sigmerean, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravențională.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1) și art. 26 alin. (1). În acest sens, arată, în esență, că "pretinsul contravenient este în imposibilitate de a-și dovedi nevinovăția, nefiind ferit de abuzuri, în cazul în care nu există martori oculari în afara soției sau a altor rude apropiate, spre deosebire de contravenientul care se afla în compania unor persoane cu care nu este înrudit." Consideră că "legiuitorul poate găsi o formulă similară celei prevăzute de art. 80 din Codul de procedură penală."

Instanța de judecată consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în raport cu prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) și art. 24 alin. (1), deoarece "mijloacele de probă reglementate de Codul de procedură civilă nu sunt întotdeauna suficiente pentru a asigura respectarea dreptului la apărare."

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 189 alin. 1 pct. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

Nu pot fi ascultați ca martori:

1. rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv;

2. soțul, chiar despărțit;

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) care consacră dreptul la apărare și art. 26 alin. (1) privind viața intimă, familială și privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 189 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 80 din 8 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 19 februarie 2007, Curtea a statuat că "proba testimonială reprezintă unul dintre mijloacele probatorii cel mai frecvent folosite în procesul civil. Mijlocul de probă îl reprezintă tocmai declarațiile făcute de martor, persoană terță față de proces, care relatează în fața instanței fapte sau împrejurări concludente pentru soluționarea cauzei. În principiu, orice persoană care are cunoștință despre fapte relevante referitoare la pricina dedusă justiției poate fi ascultată în calitate de martor. De la această regulă legea procesual civilă instituie anumite excepții, indicând persoanele care nu pot fi audiate ca martori, precum și pe cele care sunt scutite de la obligația de a depune mărturie, în considerarea calității pe care o dețin."

În acest context, Curtea a observat că "interdicția consacrată de art. 189 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă se întemeiază pe o prezumție de parțialitate și subiectivism a rudelor și afinilor până la gradul al treilea inclusiv în relatarea faptelor de care au cunoștință. Textul de lege dedus controlului relevă o evidentă utilitate în cadrul procesului civil. Astfel, prin instituirea acestei interdicții se asigură de plano echilibrul procesual al părților în litigiu și se respectă unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual - principiul aflării adevărului, statuat la art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: «Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.»

Pe de altă parte, incapacitatea rudelor și afinilor până la gradul al treilea inclusiv de a depune mărturie, fiind stabilită exclusiv în interesul părților litigante, este o incapacitate relativă, astfel încât părțile pot conveni, expres sau tacit, îndepărtarea interdicției cu un atare obiect. Astfel, potrivit art. 189 alin. 2 din Codul de procedură civilă, rudele și afinii pot fi audiați ca martori dacă partea în favoarea căreia a fost consacrată o astfel de interdicție nu formulează obiecțiuni cu privire la audierea lor."

Soluția adoptată în decizia anterioară, ca și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au apărut elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie.

În fine, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată este stabilită numai prin lege, iar dispozițiile de lege criticate, reglementând norme de procedură a căror interpretare și aplicare revin instanțelor de judecată, nu contravin în niciun fel prevederilor constituționale invocate în susținerea criticii de neconstituționalitate.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 189 alin. 1 pct. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Florin Lucian Sigmerean în Dosarul nr. 3.365/235/2010 al Judecătoriei Gherla.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2012.