Decizia nr. 177/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 112, art. 113 alin. 1 și 2 și art. 115 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sorin-Ionel Buta în Dosarul nr. 2.208/243/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 148D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a transmis Curții concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia penală nr. 336/A din 15 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.208/243/2008, Tribunalul Hunedoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 112, art. 113 alin. 1 și 2 și art. 115 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Sorin-Ionel Buta cu ocazia soluționării unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 112, art. 113 alin. 1 și 2 și art. 115 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi în fața legii și a autorităților publice, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, întrucât, pe de o parte, învinuitul sau inculpatul nu este înștiințat asupra efectuării constatării tehnico-științifice și nu are posibilitatea de a propune obiective, de a discuta în contradictoriu obiectivele urmărite de organul de urmărire penală și de a desemna un specialist care să asiste la efectuarea constatării, iar, pe de altă parte, aceste constatări tehnico-științifice sunt efectuate, de regulă, de specialiști care funcționează în cadrul ori pe lângă instituția de care aparține organul de urmărire penală, prin urmare de colegi ai acestuia din urmă, care nu sunt independeți și imparțiali. Mai arată că art. 115 alin. 2 din Codul de procedură penală oferă instanțelor judecătorești posibilitatea de a decide în mod discreționar dacă cineva beneficiază de dreptul constituțional la apărare, caz în care dispun efectuarea unei expertize, sau dacă nu beneficiază de acest drept, situație în care apreciază că este suficient raportul tehnico-științific, dreptul la un proces echitabil fiind, practic, anulat în acest mod.

Tribunalul Hunedoara - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 112, art. 113 alin. 1 și 2 și art. 115 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 112: "Când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt și este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate folosi cunoștințele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-științifice.

Constatarea tehnico-științifică se efectuează, de regulă, de către specialiști sau tehnicieni care funcționează în cadrul ori pe lângă instituția de care aparține organul de urmărire penală. Ea poate fi efectuată și de către specialiști sau tehnicieni care funcționează în cadrul altor organe.";

- Art. 113 alin. 1 și 2: "Organul de urmărire penală care dispune efectuarea constatării tehnico-științifice stabilește obiectul acesteia, formulează întrebările la care trebuie să se răspundă și termenul în care urmează a fi efectuată lucrarea.

Constatarea tehnico-științifică se efectuează asupra materialelor și datelor puse la dispoziție sau indicate de către organul de urmărire penală. Celui însărcinat cu efectuarea constatării nu i se pot delega și nici acesta nu-și poate însuși atribuții de organ de urmărire penală sau de organ de control.";

- Art. 115 alin. 2: "Organul de urmărire penală sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părți, dacă apreciază că raportul tehnico-științific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatării tehnico-științifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum și a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 112, 113 și 115 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 956 din 25 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 19 august 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate, reținând că posibilitatea organului de urmărire penală de a cere concursul unor specialiști atunci când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt se concretizează printr-un act procedural care reclamă urgență, constatarea tehnico-științifică efectuându-se potrivit unei proceduri simplificate de expertiză.

Aceasta nu este însă de natură a aduce atingere dreptului la apărare al părților, care au posibilitatea de a formula cereri în fața instanțelor judecătorești, de a administra orice probe în apărarea lor și de a exercita căile de atac prevăzute de lege. Sunt îndeplinite și exigențele dreptului la un proces echitabil, întrucât dispozițiile procedural-penale asigură posibilitatea părților de a cere completarea sau refacerea raportului tehnico-științific, sens în care prevederile art. 115 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală dispun în consecință.

În același sens este și

Decizia nr. 1.530 din 25 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 2 februarie 2011.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele arătate, dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere nici prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 112, art. 113 alin. 1 și 2 și art. 115 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sorin-Ionel Buta în Dosarul nr. 2.208/243/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2012.