Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 180/2012

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317, 323 și 334 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
6 martie 2012
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 242 din 10 aprilie 2012
Citează
3 acte
Structură
1 articol · 10.708 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317, 323 și 334 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Zori Tinca în Dosarul nr. 10636.02/320/2008 al Judecătoriei Târgu Mureș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 183D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 10636.02/320/2008, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317, 323 și 334 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Zori Tinca cu ocazia soluționării unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 317, art. 323 și art. 334 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la apărare, deoarece, în cazul schimbării încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare, instanța nu are obligația de a-l asculta pe inculpat. Mai arată că instanța poate schimba încadrarea juridică în orice moment procesual, inclusiv cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, în timp ce toate apărările inculpatului se fac în funcție de încadrarea juridică a faptei de care acesta este acuzat.

Judecătoria Târgu Mureș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție invocate de autorul excepției. Faptul că legea nu prevede ascultarea obligatorie a inculpatului cu ocazia schimbării încadrării juridice pe parcursul judecății sau după realizarea unei asemenea schimbări de încadrare nu înseamnă că inculpatului îi este încălcat în vreun fel dreptul la apărare, întrucât acesta poate să dea declarații sau să facă afirmații oricând pe parcursul procesului penal, nefiind condiționat de instituția juridică a ascultării inculpatului în sens strict. Totodată, împrejurarea că instanța a dispus ca pronunțarea asupra cererii de schimbare a încadrării juridice să se facă odată cu pronunțarea pe fondul cauzei nu este de natură să încalce dreptul la apărare al inculpatului, deoarece, pe parcursul cercetării judecătorești, acesta este liber să facă toate apărările pe care le apreciază ca fiind necesare, fără a fi limitat de vreo încadrare juridică dată faptei în mod formal. Astfel, inculpatul poate să facă apărări atât în ceea ce privește încadrarea juridică pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, cât și în ceea ce privește încadrarea juridică pe care a propus-o, fără a fi îngrădit în vreun fel în exercitarea drepturilor sale procesuale.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, deoarece nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție invocate de autorul excepției. Face trimitere, în acest sens, la

deciziile Curții Constituționale nr. 959/2008 , nr. 308/2010 și nr. 459/2011.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 317, 323 și 334 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 317: "Judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea.";

-

Articolul 323

, modificat prin Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006: "Instanța procedează apoi la ascultarea inculpatului.

Inculpatul este lăsat să arate tot ce știe despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, apoi i se pot pune întrebări de către președinte și în mod nemijlocit de ceilalți membri ai completului, de către procuror, de partea vătămată, de partea civilă, de partea responsabilă civilmente, de ceilalți inculpați și de apărătorul inculpatului a cărui ascultare se face.

Instanța poate respinge întrebările care nu sunt concludente și utile cauzei.

Inculpatul poate fi reascultat ori de câte ori este necesar.";

- Art. 334: "Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum și ale art. 11 alin. (2) privind raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 paragraful 3 referitoare la garanțiile acordate persoanei acuzate de săvârșirea unei fapte penale din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 317, 323 și 334 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 308 din 23 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 3 mai 2010, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate, reținând că instanța de judecată nu este ținută de încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, iar schimbarea încadrării juridice a faptei este un act procesual necesar în cazurile în care rechizitoriul a reținut din eroare o anumită încadrare sau atunci când în cursul judecății apar elemente noi, de natură să determine o altă încadrare juridică decât cea dată prin actul de sesizare a instanței.

Totodată, dispozițiile art. 334 din Codul de procedură penală impun instanței obligația de a pune în discuție noua încadrare și de a atrage atenția inculpatului că are dreptul să ceară acordarea răgazului necesar pentru a-și pregăti apărarea. Sub acest aspect se reține că aceste obligații care incumbă instanței judecătorești reprezintă veritabile garanții ale dreptului la apărare și ale dreptului la un proces echitabil.

Cu același prilej, Curtea a mai constatat că dispozițiile de lege referitoare la schimbarea încadrării juridice, la ascultarea inculpatului și la obiectul judecății nu contravin dreptului la apărare, pentru că autorul excepției pornește de la o premisă eronată. Astfel, dintr-o economie logică a normelor de procedură ce guvernează procesul penal, schimbarea încadrării juridice a unei fapte este, cu excepția strecurării unei erori în actul de inculpare, determinată de o cercetare judecătorească efectuată, fiind deci impusă de aceasta, și nicidecum nu poate fi primită afirmația potrivit căreia actul procesual al schimbării încadrării juridice generează o nouă cercetare judecătorească care are abilitatea de a face tabula rasa cu cea efectuată deja. Aceasta, întrucât ceea ce se supune actului de înfăptuire a justiției nu este o încadrare juridică, ci o faptă care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și care este prevăzută de legea penală.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele arătate mai sus, nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 3 referitoare la garanțiile acordate persoanei acuzate de săvârșirea unei fapte penale din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispozițiile de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dreptul persoanei la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317, 323 și 334 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Zori Tinca în Dosarul nr. 10636.02/320/2008 al Judecătoriei Târgu Mureș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.