Decizia nr. 25/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Liliana Cocioabă, Georgeta Chircă, Vasile Calota, Ionel Brănescu, Grigore Bodislav, Daniel Rîjnița, Marian Popescu, Ion Remus Popescu, Vintilă Popa, Gheorghe Alexandru Licurici, Radu Bogdan Ioan, Gheorghe Ghițuleasa, Gheorghe Derveșteanu, Robert Cristian Chircă, Florin Cocioabă, Viorica Vîlceanu, Maricica Stănoiu și Constantin Cristian Stoian în Dosarul nr. 7.802/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.038D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.039D/2011 și nr. 1.211D/2011 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Paula Ilie, Maria Dascălu, Marin Turcitu, Lucia Chiriță și Constantin Nicolae în dosare având ca obiect soluționarea unor contestații la executare - suspendarea executării silite.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având în vedere identitatea de obiect a excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.039D/2011 și nr. 1.211D/2011 la Dosarul nr. 1.038D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.039D/2011 și nr. 1.211D/2011 la Dosarul nr. 1.038D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 1.518 din 17 noiembrie 2009 , pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 4 aprilie 2011, 30 iunie 2011 și 11 august 2011, pronunțate în dosarele nr. 7.802/299/2009, nr. 7.625/299/2009 și nr. 2.176/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată în fața Judecătoriei Sectorului 1 București de Liliana Cocioabă, Georgeta Chircă, Vasile Calota, Ionel Brănescu, Grigore Bodislav, Daniel Rîjnița, Marian Popescu, Ion Remus Popescu, Vintilă Popa, Gheorghe Alexandru Licurici, Radu Bogdan Ioan, Gheorghe Ghițuleasa, Gheorghe Derveșteanu, Robert Cristian Chircă, Florin Cocioabă, Viorica Vîlceanu, Maricica Stănoiu, Constantin Cristian Stoian în Dosarul nr. 7.802/299/2009, de Paula Ilie în Dosarul nr. 7.625/299/2009 și Maria Dascălu, Marin Turcitu, Lucia Chiriță și Constantin Nicolae în Dosarul nr. 2.176/299/2009*. Toate aceste dosare au ca obiect soluționarea unor contestații la executare (suspendarea executării silite).

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii arată, în esență, că textul de lege criticat este în contradicție atât cu prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, cât și cu cele ale art. 284 din Codul muncii, care stabilește competența pentru soluționarea conflictelor de muncă în favoarea tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul sau reședința reclamantul. La stabilirea acestei competențe, legiuitorul a avut în vedere înlesnirea liberului acces la justiție al salariatului. Or, în condițiile în care titlul executoriu este emis de instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul, este nedrept ca executarea acestuia să se facă la sediul debitorului sau al terțului poprit. Întrucât în speță sediul debitorului este unic, în municipiul București, textul criticat limitează liberul acces la justiție al salariaților creditori, care sunt nevoiți să se deplaseze la București pentru a-și obține drepturile.

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind întemeiată față de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Faza executării silite este parte integrantă a procesului civil, iar statul trebuie să manifeste un deosebit interes în punerea efectivă în aplicare a drepturilor câștigate de părți în instanță.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată, în Dosarul nr. 1.211D/2011, că își menține punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 123, nr. 334 și nr. 274 din 2010, respectiv nr. 835, nr. 978, nr. 1.172, nr. 1.314, nr. 1.447, nr. 1.518 din 2009.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului (exprimat în Dosarul nr. 1.211D/2011), rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) care consacră principiul egalității în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitor la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și în art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată. De asemenea, se apreciază a fi încălcate și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituționale.

Astfel, prin

Decizia nr. 273 din 21 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006 și

Decizia nr. 1.411 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012, Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, a statuat că textul de lege criticat stabilește competența materială și teritorială pentru soluționarea cererii creditorului de înființare a popririi. Astfel, legea atribuie competența materială de a dispune înființarea popririi executorului judecătoresc, creditorul având a alege între două birouri execuționale deopotrivă competente, cel de la domiciliul sau sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuțiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, potrivit cărora competența, procedura de judecată, inclusiv procedura executării silite, precum și căile de atac sunt prevăzute numai prin lege.

Curtea a constatat că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincție sau în considerarea altor criterii, și anume creditorii deținători ai unui titlu executoriu care solicită executorului judecătoresc înființarea popririi.

De asemenea, este neîntemeiată și critica autorilor excepției potrivit căreia reglementarea dedusă controlului îngrădește accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, oferind toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.

Pentru motivele expuse mai sus, Curtea nu a reținut nici încălcarea prevederilor internaționale cuprinse în art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, soluțiile și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, inclusiv în privința art. 44 din Constituție.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, ale art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată în fața Judecătoriei Sectorului 1 București de Liliana Cocioabă, Georgeta Chircă, Vasile Calota, Ionel Brănescu, Grigore Bodislav, Daniel Rîjnița, Marian Popescu, Ion Remus Popescu, Vintilă Popa, Gheorghe Alexandru Licurici, Radu Bogdan Ioan, Gheorghe Ghițuleasa, Gheorghe Derveșteanu, Robert Cristian Chircă, Florin Cocioabă, Viorica Vîlceanu, Maricica Stănoiu, Constantin Cristian Stoian în Dosarul nr. 7.802/299/2009, de Paula Ilie în Dosarul nr. 7.625/299/2009 și de Maria Dascălu, Marin Turcitu, Lucia Chiriță și Constantin Nicolae în Dosarul nr. 2.176/299/2009*.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2012.