Decizia nr. 165/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și art. 116 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 571/2003 22 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul fiscal
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Are ca temei 1
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal și
art. 116 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nexco Romoil" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 6.071/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.072D/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 1.194/2011 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 7 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 6.071/111/2010, Tribunalul Bihor - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal și
art. 116 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nexco Romoil" - S.R.L. din Oradea într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei contestații împotriva unui act administrativ fiscal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că dispozițiile legale criticate nu permit sub nicio formă rambursarea sau compensarea soldului negativ de TVA mai mic de 5.000 lei și îngrădesc liberul acces la justiție, precum și limitele între care justițiabilii pot solicita instanțelor de judecată anularea unor acte.
Interzicerea solicitării și reportării unor sume de bani la care plătitorul de TVA are drept de rambursare constituie o confiscare abuzivă a unor bunuri proprietate privată. Mai mult, această măsură nu ar putea fi dispusă decât de o instanță judecătorească, iar nu de un organ de control fiscal care nu are atribuții jurisdicționale.
De asemenea, accesul liber la justiție este încălcat, deoarece refuzul de rambursare nu se materializează în forma unui act susceptibil de a fi atacat în instanță.
Tribunalul Bihor - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul arată că legea oferă posibilitatea persoanei interesate de a se plânge împotriva actului administrativ fiscal care i-a produs prejudicii, fie pe calea unei proceduri administrative, fie direct în fața instanței judecătorești de contencios administrativ competente. Prevederea expresă a posibilității de a contesta actul administrativ lipsește de temei critica autorului excepției, cu ocazia judecății, în cadrul unor dezbateri contradictorii, acesta beneficiind de toate garanțiile procedurale prevăzute de lege, inclusiv de a-și formula apărările pe care le consideră necesare.
De asemenea, se apreciază că, în măsura în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a solicita rambursarea în perioada fiscală de raportare, sumele plătite cu titlu de TVA se reportează în perioada fiscală următoare. Prin urmare, există posibilitatea ca soldul sumei negative a taxei în perioada fiscală de raportare să fie recuperat ulterior, fie prin rambursare, fie prin deducere, în condițiile Codului Fiscal. Astfel, nu poate fi reținută critica autorului excepției de neconstituționalitate, aceasta fiind neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată că prin dispozițiile de lege criticate se reglementează condițiile și procedura potrivit cărora persoanele impozabile, înregistrate în scopuri de TVA la organul fiscal competent, pot solicita rambursarea taxei. Condiția impusă de textul de lege criticat nu reprezintă o confiscare abuzivă a unor bunuri proprietate privată, întrucât suma respectivă urmează să fie reportată obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare. În ceea ce privește accesul liber la justiție, acest drept se poate exercita în baza art. 205 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia "împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii". De asemenea, nu poate fi reținută nici critica referitoare la dispozițiile art. 116 alin. (4) din Codul de procedură fiscală. Astfel, prin compensarea de drept a creanțelor care există deodată, nu sunt încălcate prevederile constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, și
art. 116 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Textele criticate au următorul conținut:
-
Articolul 147
^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal: "Persoanele impozabile, înregistrate conform art. 153, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul fiind și cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare.";
-
Articolul 116
alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală: "Organul fiscal poate efectua compensarea din oficiu ori de câte ori constată existența unor creanțe reciproce, cu excepția sumelor negative din deconturile de taxă pe valoare adăugată fără opțiune de rambursare."
Prevederile
art. 116 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală au fost modificate prin
art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2010
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, și au în prezent următorul conținut: "Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă prevederile constituționale ale art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 44 - Dreptul de proprietate privată și ale art. 136 alin. (5) - Proprietatea. De asemenea, se consideră a fi încălcate și prevederile art. 6 paragrafele 1 și 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin
Decizia nr. 1.194 din 20 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 13 ianuarie 2012, răspunzând unei critici identice formulate de același autor al excepției, dar în fața altei instanțe de judecată, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal ca neîntemeiată, iar pe cea a dispozițiilor
art. 116 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală ca inadmisibilă.
Cu acel prilej, Curtea, referitor la critica potrivit căreia prevederile
art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal aduc atingere dreptului de proprietate privată al persoanei impozabile, înregistrată în scopuri de TVA, a reținut că textul de lege criticat prevede tocmai rambursarea diferenței dintre suma reprezentând taxa plătită și cea colectată pentru operațiunile taxabile. Mai mult, în măsura în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a solicita rambursarea în perioada fiscală de raportare, sumele plătite cu titlu de TVA se reportează în perioada fiscală următoare. Prin urmare, există posibilitatea ca soldul sumei negative a taxei în perioada fiscală de raportare să fie recuperat ulterior, fie prin rambursare, fie prin deducere, în condițiile Codului fiscal, astfel încât nu poate fi pusă în discuție "confiscarea" bunului, așa cum pretinde autorul excepției.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului accesului liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 205 din Codul de procedură fiscală, persoana interesată are posibilitatea de a formula contestație împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale care i-au produs un prejudiciu. Prevederea expresă a posibilității de a contesta actul administrativ lipsește de temei critica autorului excepției, cu ocazia judecății, în cadrul unor dezbateri contradictorii, acesta beneficiind de toate garanțiile procedurale prevăzute de lege, inclusiv de a-și formula apărările pe care le consideră necesare.
Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor
art. 116 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, Curtea a constatat că norma supusă controlului de constituționalitate reprezintă o normă de procedură care exceptează de la compensarea din creanțele reciproce sumele negative din deconturile de taxă pe valoare adăugată fără opțiune de rambursare. Potrivit dispozițiilor, art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executării silite începute sub acea lege". Prin urmare, modificarea operată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2010 , care elimină excepția instituită de norma de procedură cuprinsă în
art. 116 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , este de imediată aplicare, astfel că dispozițiile în forma criticată de autorul excepției de neconstituționalitate încetează să mai producă efecte juridice, nemaifiind aplicabilă litigiului dedus judecății.
Față de această situație, Curtea, făcând aplicarea
Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că devin aplicabile dispozițiile
art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 , conform cărora Curtea Constituțională poate decide numai asupra actelor normative care au legătură cu soluționarea cauzei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nexco Romoil" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 6.071/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 116 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de același autor, în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu ________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.