Decizia nr. 102/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 alin. (3) pct. 4

și

art. 9 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, excepție ridicată de Societatea Comercială "Iproeb" - S.A. din Bistrița în Dosarul nr. 9.037/55/2010 al Judecătoriei Chișineu-Criș și care constituie obiectul Dosarului nr. 166D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții că autorul excepției de neconstituționalitate a transmis la dosar note scrise în sensul admiterii acesteia.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Consideră că textele de lege criticate au ca scop realizarea unei siguranțe sporite a circulației, fără ca acestea să limiteze conducătorului autovehiculului libertatea muncii, care presupune dreptul persoanelor fizice de a intră în relații de muncă, și fără să nesocotească nici dreptul la liberă circulație.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 9.037/55/2010, Judecătoria Chișineu-Criș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) pct. 4 și

art. 9 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, excepție ridicată de Societatea Comercială "Iproeb" - S.A. din Bistrița într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii introduse împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că obligarea unui conducător auto angajat cu contract de muncă să conducă numai într-un anumit interval de timp și să efectueze repaus tot la un anumit interval de timp constituie limitări ale dreptului la libera circulație, la muncă și de a conduce un autovehicul. Or, limitarea este permisă de art. 53 din Constituție doar dacă este făcută prin lege, ca act normativ emis de Parlament, fiind excluse actele emise de Guvern. De altfel, limitarea dreptului la muncă și de a conduce nici măcar nu este făcută prin

Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 , ci în baza normelor de aplicare. Susține, de asemenea, că, sub aspectul legii care trebuia să instituie o astfel de restricție, având în vedere și dispozițiile Codului rutier,

Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

ar fi trebuit aprobată printr-o lege organică, iar nu printr-o lege ordinară.

Judecătoria Chișineu-Criș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât impunerea unor perioade maxime de conducere neîntreruptă nu aduce nicio restrângere drepturilor la liberă circulație sau la muncă. Stabilirea unor sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea timpilor de odihnă după o anumită perioadă de conducere neîntreruptă are ca scop întărirea siguranței rutiere.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, nefiind încălcat dreptul la liberă circulație sau dreptul la muncă. Arată că dispozițiile art. 53 din Constituție se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Legea fundamentală, or, textele de lege criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere, ceea ce nu poate fi considerată o limitare a exercițiului unui drept sau unei libertăți fundamentale. În opinia Guvernului, în cauză nu se pune o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii în raport cu situația de fapt ce urmează să fie reținută de instanța de judecată.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. Arată că nu se aduce atingere dreptului la liberă circulație, întrucât acesta vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, fără să includă și dreptul de a conduce autovehicule. Consideră, totodată, că stabilirea unor sancțiuni contravenționale pentru depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu până la 30 de minute nu reprezintă o îngrădire a dreptului la muncă sau a libertății alegerii locului de muncă. Precizează, de asemenea, că dreptul de a conduce un autovehicul nu face parte din categoria drepturilor fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 8 alin. (3) pct. 4 și

art. 9 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 371/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 28 decembrie 2007, astfel cum a fost modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 21/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 31 august 2009, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 52/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 25 martie 2010. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 8 alin. (3) pct. 4: "Următoarele fapte reprezintă încălcări minore ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții: (...)

4. depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu până la 30 de minute;";

- Art. 9 alin. (1) lit. e): "(1) Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează: (...)

e) cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei - faptele prevăzute la alin. (3) pct. 1-12, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier, și faptele prevăzute la alin. (3) pct. 13-19, aplicabilă conducătorului auto."

Autorul excepției de neconstituționalitate invocă următoarele dispoziții din Legea fundamentală: art. 25 referitor la libera circulație, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 53 care stabilește condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 73 alin. (3) lit. p) potrivit căruia prin lege organică se reglementează regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială și art. 76 alin. (1) care prevede că legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 8 alin. (3) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

cuprind descrierea uneia dintre faptele considerate încălcare minoră a unor acte normative europene din domeniul transporturilor rutiere, iar art. 9 alin. (1) lit. e) din aceeași ordonanță stabilește sancțiunea corespunzătoare. Curtea observă că acestea au fost edictate în spiritul celor prevăzute la pct. 26 din preambulul Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3.821/85 și (CE) nr. 2.135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 102 din 11 aprilie 2006. Potrivit acestuia, statele membre ar trebui să stabilească norme referitoare la sancțiunile pentru încălcarea regulamentului menționat și să se asigure că acestea sunt aplicate, sancțiunile urmând să aibă un caracter efectiv, proporționat, disuasiv și nediscriminatoriu. Pct. 17 din preambulul Regulamentului (CE) nr. 561/2006 menționează, ca justificare a reglementării, îmbunătățirea condițiilor sociale pentru lucrătorii cărora li se aplică și creșterea siguranței rutiere.

În acest context, Curtea constată că nu poate reține criticile formulate de autorul excepției. Astfel, reglementarea anumitor obligații în ceea ce privește perioadele de conducere și de odihnă ale conducătorilor de autovehicule nu reprezintă nicidecum încălcări ale dreptului la muncă, ci, dimpotrivă, constituie măsuri de protecție a angajaților, impunerea anumitor măsuri care să aibă ca scop diminuarea riscurilor în trafic generate de oboseala conducătorilor de autovehicule nefiind de natură să contravină prevederilor din Constituție care consacră acest drept.

Curtea constată că sunt neîntemeiate și criticile referitoare la faptul că

Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

ar fi trebuit aprobată prin lege organică (iar nu adoptată, așa cum în mod greșit arată autorul excepției). Ordonanța menționată nu este un act normativ prin care să se reglementeze "regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială", astfel că nu se poate reține pretinsa nesocotire a prevederilor art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție.

În fine, art. 25 din Legea fundamentală nu este incident în cauză, iar întrucât nu există încălcări ale unui drept sau ale unei libertăți fundamentale nu se poate reține nici nesocotirea dispozițiilor art. 53 din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) pct. 4 și

art. 9 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, excepție ridicată de Societatea Comercială "Iproeb" - S.A. din Bistrița în Dosarul nr. 9.037/55/2010 al Judecătoriei Chișineu-Criș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2012.