Decizia nr. 374/2012

Petre Lăzăroiu - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua raportate la art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Millennium Building Development" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 50/39/2011 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 706D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent șef referă asupra cauzei și arată că partea Arhiepiscopia Româno-Catolică București a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 50/39/2011, Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua raportate la art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Millennium Building Development" - S.R.L. din București cu ocazia soluționării unei cereri de revizuire împotriva Deciziei nr. 1.989 din 3 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 562/39/2010.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) și (3) și art. 24 alin. (1), deoarece "în formularea actuală acestea sunt lacunare și constituie o restrângere excesivă și nerezonabilă a dreptului la apărare și respectiv a dreptului la un proces echitabil", în sensul că "părțile sunt obligate să promoveze calea de atac a revizuirii fără să cunoască considerentele hotărârii pronunțate pentru a-și putea motiva în fapt și în drept cererea, respectiv pentru a-și organiza apărarea". De asemenea, consideră că, întrucât "accesul la justiție pe calea exercitării revizuirii devine incert și aleatoriu, adică limitat în privința părților în cauza în care greșeala instanței nu transpare în mod evident din chiar dispozitivul hotărârii", și, "pentru a asigura posibilitatea părților de a ajunge în fața instanțelor judecătorești în condiții de egalitate, legea poate și trebuie să stabilească la nevoie reguli deosebite".

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua raportate la art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua: "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti:

1. În cazurile prevăzute de art. 322 pct. [...], 2 [...], când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; [...]";

- Art. 322 pct. 2: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]

2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;".

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste dispoziții contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de recurs după evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunțării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoștință de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge niciun drept constituțional.

Astfel, de principiu, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, așa cum a statuat Curtea prin

Decizia nr. 353 din 2 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 29 mai 2006, "formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate".

Mai mult, prin

Decizia nr. 235 din 5 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, Curtea a statuat, în esență, că prin art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite. În aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești în termenul legal cu cererea de revizuire.

Totodată, prin aceeași decizie, Curtea a reținut că insuficienta diligență, nepriceperea sau lipsa de solicitudine a personalului instanței, din cauza căruia persoana interesată nu a putut intră în posesia hotărârii atacate în interiorul termenului de revizuire, reprezintă situații de fapt care nu pot fi imputabile reglementării criticate.

Obligația părților de a-și exercită drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Curtea observă că, deoarece temeiul de drept, în baza căruia autorul excepției își întemeiază cererea de revizuire, este art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia se poate cere revizuirea "dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut", autorul excepției nu face o veritabilă critică de neconstituționalitate, problemele pe care le ridică fiind de aplicare și interpretare a dispozițiilor procedurale criticate, chestiuni care țin exclusiv de competența instanțelor de judecată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua raportate la art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Millennium Building Development" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 50/39/2011 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2012.