Decizia nr. 377/2012

Petre Lăzăroiu - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Univers" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 6.726/288/2008 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 794D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea nr. 30 din 14 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.726/288/2008, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de intimatul-pârât Societatea Comercială "Univers" - S.A. din Râmnicu Vâlcea cu ocazia soluționării recursului formulat de recurentul-reclamant Societatea Comercială "Agrodor" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea împotriva Sentinței civile nr. 7.561 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea într-o cauză având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține că dispozițiile art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituționale ale art. 16, art. 21 și art. 23, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece, "pe de o parte, atunci când se recuză un judecător în recurs nu există o posibilitate de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare odată cu fondul pentru că, fiind pronunțată în recurs, este irevocabilă, iar pe de altă parte, judecătorii cunosc acest lucru și nu se abțin și în situațiile concrete de vădită incompatibilitate".

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 23 privind libertatea individuală, precum și a prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra constituționalității prevederilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunțat, spre exemplu, prin

Decizia nr. 244 din 17 septembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 15 octombrie 2002,

Decizia nr. 1.070 din 20 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 8 decembrie 2007,

Decizia nr. 544 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009, și

Decizia nr. 1.191 din 30 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 27 octombrie 2010.

Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că recuzarea nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură simplă și operativă, integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății, iar nu împiedicarea accesului la justiție.

Totodată, Curtea a reținut că prevederile de lege criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului. Așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa, accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate instanțele judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care, în considerarea unor situații speciale, poate institui reguli speciale.

De asemenea, Curtea a constatat că reglementarea actuală din Codul de procedură civilă nu lipsește partea interesată de dreptul de a ataca încheierea prin care s-a respins recuzarea, iar faptul că exercițiul acestui drept este corelat cu contestarea fondului cauzei nu reprezintă un impediment real, sub raport constituțional, al exercițiului unei căi de atac.

Prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare prin exercitarea abuzivă a unei atare căi de atac și să realizeze un spor de celeritate în soluționarea cauzelor.

În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale privind egalitatea în drepturi, Curtea a constatat că, prin prevederile legale deduse controlului de constituționalitate, legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite.

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Univers" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 6.726/288/2008 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2012.