Decizia nr. 245/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lidia Kali și Aron Kali în Dosarul nr. 14.044/320/2010 (nr. în format vechi 9.651/2010) al Tribunalului Mureș - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 460D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 756D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, excepție ridicată de Societatea Comercială Interlink Overseas Corp Limited Galați în Dosarul nr. 61.062/3/2010 (nr. în format vechi 1.156/2011) al Curții de Apel București - Secția I penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 756D/2011 la Dosarul nr. 460D/2011, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 28 ianuarie 2011 și 12 mai 2011, pronunțate în dosarele nr. 14.044/320/2010 (nr. în format vechi 9.651/2010) și nr. 61.062/3/2010 (nr. în format vechi 1.156/2011), Tribunalul Mureș - Secția penală și Curtea de Apel București - Secția I penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, precum și a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală și, respectiv,

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.

Excepția a fost ridicată în dosarele de mai sus de Lidia Kali și Aron Kali, respectiv Societatea Comercială Interlink Overseas Limited Galați. Dosarele au ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva unei sentințe penale prin care s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată într-un dosar aflat în cercetare la procuror și pentru care nu s-a pronunțat încă vreo soluție și, respectiv, soluționarea unui recurs formulat împotriva unei sentințe penale prin care s-a respins ca nefondată plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece, prin înlăturarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a menținut soluția de netrimitere în judecată, legea nouă retroactivează, fiind aplicabilă unei situații juridice născute înainte de momentul intrării sale în vigoare. O asemenea împrejurare este de natură a afecta echilibrul constituțional și legal pe care se sprijină o bună administrare a justiției.

De asemenea, dublul grad de jurisdicție este o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil, iar eliminarea lui privează părțile de un acces efectiv și eficient la justiție.

Tribunalul Mureș - Secția penală și Curtea de Apel București - Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului a transmis Curții Constituționale punctul său de vedere în Dosarul nr. 460D/2011 și apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare din Dosarul nr. 460D/2011, dispozițiile

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, precum și dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală. În realitate, ținând seama de notele autorului, precum și de practicaua și considerentele încheierii de sesizare, rezultă că din eroare s-a strecurat trimiterea la alin. 2 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, întrucât ceea ce s-a avut în vedere este actuala formă a alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedură penală. Prin urmare, obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, așa cum au fost modificate prin

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 .

De asemenea, Curtea constată că și în Dosarul nr. 756D/2011 a fost sesizată, potrivit dispozitivului încheierii, cu dispozițiile

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Întrucât din notele autorului, precum și din practicaua și considerentele încheierii de sesizare reiese că nemulțumirea acestuia vizează conferirea caracterului definitiv hotărârilor pronunțate potrivit alin. 8 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, rezultă că și în această cauză obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, așa cum au fost modificate prin

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 , care au următorul conținut: "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 24 - Dreptul la apărare, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.456 din 3 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, așa cum au fost modificate prin

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 , reținând că, potrivit art. 129 din Constituție, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Prin urmare, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului. În același sens sunt și

Decizia nr. 125 din 1 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, respectiv

Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziilor menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lidia Kali și Aron Kali în Dosarul nr. 14.044/320/2010 (nr. în format vechi 9.651/2010) al Tribunalului Mureș - Secția penală și de Societatea Comercială Interlink Overseas Corp Limited Galați în Dosarul nr. 61.062/3/2010 (nr. în format vechi 1.156/2011) al Curții de Apel București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 martie 2012.