Decizia nr. 273/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Cabinet avocat Rotaru Tamara Elena în Dosarul nr. 3.921/110/2009/a3 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 760D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 973D/2011 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 6.591/90/2006.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 973D/2011 la Dosarul nr. 760D/2012, care este primul înregistrat.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că asupra dispozițiilor

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

Curtea s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , iar din interpretarea literală atât a dispozitivului, cât și a considerentelor deciziei menționate rezultă că s-a avut în vedere situația persoanelor împotriva cărora se promovează o acțiune, nu și a creditorilor neidentificați. Referitor la aceștia din urmă, se apreciază că dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituție în măsura în care se interpretează că unica formă de notificare este cea prin Buletinul procedurilor de insolvență, nu și potrivit Codului de procedură civilă, respectiv printr-un ziar de largă circulație.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3.921/110/2009/a3, Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Cabinet avocat Rotaru Tamara Elena cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 1.023 din 30 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3.921/110/2009, considerându-se că procedura de notificare a fost realizată cu respectarea prevederilor legale.

Prin Decizia nr. 1.759/R-COM din 15 iulie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 6.591/90/2006, Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de către instanță din oficiu, cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Sentinței nr. 636 din 9 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins cererea de înscriere la masa credală ca fiind prescrisă și tardivă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, în Dosarul nr. 760D/2011, autoarea acesteia susține că prevederile

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

sunt neconstituționale, deoarece instituie o discriminare între persoanele care au calitatea de creditori și care se află în situații diferite, fără o justificare obiectivă, din cauza unei împrejurări ce ține exclusiv de voința și diligența debitorului, și anume aceea de a îi înscrie sau nu pe lista creditorilor.

În condițiile în care creditorii neidentificați în lista depusă de debitor sunt notificați doar prin Buletinul procedurilor de insolvență, sunt discriminați în raport cu creditorii cuprinși în lista depusă de debitori, care sunt notificați și potrivit Codului de procedură civilă, restrângându-le astfel dreptul la un proces echitabil în vederea recuperării creanțelor.

Totodată, arată că acest drept presupune încunoștințarea oricărei persoane în mod cert despre existența unei proceduri litigioase în care se poate implica pentru realizarea drepturilor de creanță într-o modalitate și într-un termen rezonabil. Pentru aceste considerente, apreciază că soluția pronunțată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, în sensul că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele implicate în procedura prevăzută de

Legea nr. 85/2006

se realizează potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, ar trebui să opereze și cu privire la creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c) din lege. De asemenea, în susținerea excepției, menționează și

Decizia nr. 123 din 3 februarie 2009 .

Se mai susține că pentru a urmări Buletinul procedurilor de insolvență ar trebui creat un abonament, deși nu există instituită această obligație.

De asemenea, Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal arată, în esență, următoarele:

- Se constată că textul criticat nu distinge între situația juridică a creditorilor comercianți și cea a necomercianților, persoane fizice, ci apreciază ca suficientă publicitatea efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență, inclusiv în situația persoanelor fizice, necomercianți, care nu au putut fi identificați în lista depusă de către debitor, în conformitate cu

art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 .

- Se apreciază că prevederile criticate creează, astfel, o stare de discriminare între persoanele care au calitatea de creditori, aceștia aflându-se în situații juridice diferite, situație determinată de împrejurări ce țin exclusiv de voința și diligența debitorului, și anume aceea de a îi înscrie sau nu pe lista creditorilor. Așa fiind, sancțiunea decăderii din dreptul de a se adresa instanței pentru a-și realiza creanțele în procedura prevăzută de

Legea nr. 85/2006 , aplicată creditorilor neidentificați în lista prevăzută de lege, în condițiile în care aceștia nu au fost notificați, asemenea creditorilor înscriși în lista depusă de către debitor, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, ci doar prin Buletinul procedurilor de insolvență, le restrânge dreptul la un proces echitabil în vederea recuperării creanțelor. Acest drept presupune încunoștințarea oricărei persoane în mod cert despre existența unei proceduri litigioase în care se poate implica pentru realizarea drepturilor de creanță într-o modalitate și într-un termen rezonabil.

De asemenea, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în

Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , nu se poate justifica obligația tuturor persoanelor de a urmări și de a verifica în permanență Buletinul procedurilor de insolvență, doar pentru simplu motiv că au încheiat un act juridic cu o persoană care poate fi supusă procedurii insolvenței.

Se consideră că soluția pronunțată de Curte prin

Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , în sensul că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele implicate în procedura prevăzută de

Legea nr. 85/2006

se realizează potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, ar trebui să opereze și cu privire la creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c) din lege, chiar dacă are o altă ipoteză de aplicare.

Având în vedere

Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , care nu vizează expres situația juridică a creditorului, textul

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

este neconstituțional în raport de dispozițiile art. 21, art. 24 și art. 53 din Constituție și în măsura în care se interpretează ca fiind suficientă notificarea prin Buletinul procedurilor de insolvență a creditorului persoană fizică neidentificat în lista creditorilor, depusă în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) din aceeași lege.

Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, anterior acestei sesizări, problema de neconstituționalitate invocată în speță a fost clarificată. Făcând referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 1.137 din 4 decembrie 2007

și nr. 123 din 3 februarie 2009, arată că s-a declarat neconstituționalitatea în ceea ce privește citarea pârâților, respectiv persoane împotriva cărora se poate promova o acțiune în temeiul

Legii nr. 85/2006 , iar nu în ce privește notificarea creditorilor, care nu pot avea prin definiție calitatea de pârâți, neputând fi obligați la despăgubiri către debitoarea falită.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "[...] Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Asupra dispozițiilor

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, raportat la critici și prevederi constituționale similare, Curtea s-a mai pronunțat în sensul respingerii excepției, spre exemplu, prin

Decizia nr. 1.538 din 6 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012,

Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009,

Decizia nr. 1.453 din 3 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 6 ianuarie 2012, sau

Decizia nr. 367 din 17 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009.

Cu acele prilejuri, Curtea a reținut, în esență, că prevederile

art. 7 din Legea nr. 85/2006 , potrivit cărora citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență, își găsesc justificarea în specificul acestei proceduri, care presupune un număr foarte mare de părți și o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfășurarea procedurii. Acestea constituie o măsură specială prin care se asigură soluționarea cu celeritate a cauzelor.

Pornind de la aceste considerente, Curtea a observat că nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil sub aspectul nerespectării caracterului echitabil al procedurii, deoarece prin prevederile

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

s-a urmărit respectarea cerinței ca procedura insolvenței să se finalizeze într-un termen rezonabil.

Curtea a mai observat că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție din perspectiva inegalității și aplicării diferențiate a legii între creditorii neidentificați și persoanele împotriva cărora se va deschide o acțiune ulterior deschiderii procedurii insolvenței, care, în urma pronunțării

Deciziei Curții Constituționale nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , beneficiază de o primă comunicare a actelor de procedură potrivit Codului de procedură civilă. Aceasta deoarece, potrivit Codului de procedură civilă, este imposibilă comunicarea citației fără a cunoaște denumirea părții citate.

Cu privire la susținerile referitoare la condiționarea urmării Buletinului procedurilor de insolvență de crearea unui abonament, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit

art. 12 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 460/2005

privind conținutul, etapele, condițiile de finanțare, publicare și distribuire a Buletinului procedurilor de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 3 iunie 2005, cu modificările și completările ulterioare "Oficiul Național al Registrului Comerțului publică săptămânal pe pagina sa de internet, cu titlu gratuit, lista persoanelor supuse procedurii de insolvență, care va cuprinde următoarele informații: denumirea debitorului, codul de identificare fiscală, numărul de ordine în registrul în care este înregistrat, numărul dosarului de insolvență și instanța pe rolul căreia este înregistrat dosarul, primul termen de judecată stabilit de instanța judecătorească după deschiderea procedurii, tipul procedurii și numerele Buletinului în care sunt publicate actele de procedură referitoare la debitor."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

2. De asemenea, prin

Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , Curtea a reținut neconstituționalitatea

art. 7 din Legea nr. 85/2006

din perspectiva calității persoanelor introduse în procedură ulterior deschiderii acesteia.

Ceea ce a prevalat la pronunțarea soluției în

Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007

a fost calitatea persoanelor chemate în răspundere civilă delictuală potrivit

art. 138 din Legea nr. 85/2006

sau terții dobânditori ai unor bunuri sau valori ale debitorului, potrivit art. 80 din aceeași lege, și care pot avea sau nu calitatea de comercianți, însă nu au calitatea de creditori ai debitoarei falite.

Anterior începerii procedurii, comunicarea actelor de procedură se face potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă. De asemenea, potrivit art. 7 alin. (3) coroborat cu

art. 61 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 , notificarea deschiderii procedurii insolvenței se va face către creditori, debitor și oficiul registrului comerțului sau, după caz, registrul societăților agricole ori alte registre conform prevederilor Codului de procedură civilă, publicându-se totodată, conform prevederilor art. 61 alin. (3), într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență.

Excepție de la această regulă vor face numai creditorii care nu au putut fi identificați în lista depusă de debitor și pentru care notificarea se va face doar prin Buletinul procedurilor de insolvență.

Curtea observă, așadar, că legea instituie măsuri deosebite pentru ca părțile implicate în procedura insolvenței, respectiv debitorii și creditorii, să se bucure de o informare corectă a situației lor juridice, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceștia să își poată exercita dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

Faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, persoanele notificate vor fi citate și li se vor comunică actele de procedură doar prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situații specifice.

3. Ulterior

Deciziei nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 ,

Legea nr. 85/2006

a fost modificată prin

Legea nr. 169 din 14 iulie 2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, art. 7 fiind completat cu alin. (3^1), care are următorul cuprins: "Prin excepție de la prevederile alin. (1), prima citare și comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul dispozițiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, și prin Buletinul procedurilor de insolvență. Instanțele judecătorești vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvență."

4. Prevederile criticate sunt cele cuprinse în alin. (3) teza a doua, potrivit cărora "Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență".

Problema care se pune este legată de situația creditorilor care nu figurează în lista depusă de către debitor, datorită lipsei documentelor contabile sau care nu au putut fi identificați datorită relei-credințe a debitorului și care sunt sancționați cu decădere din dreptul de a-și înscrie creanțele împotriva debitorului ca urmare a nedepunerii declarației de creanță în termenul stabilit de lege, respectiv termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii.

În cauza de față, Curtea constată că legiuitorul a prevăzut în textul supus controlului că, pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c) [Cererea debitorului trebuie să fie însoțită de următoarele acte: (...) c) o listă a numelor și a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanțele acestora: certe sau sub condiție, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza și drepturile de preferință;], procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență.

Persoanele în cauză pot avea sau nu calitatea de comerciant, cum de altfel se constată și în cauza de față, creditoarea neavând calitatea de comerciant, încât, sub acest aspect, citarea creditorilor neidentificați în lista depusă de debitorul falit doar prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență are drept consecință decăderea acestora din dreptul de a mai înscrie creanțele pe tabelul definitiv de creanțe.

Însă Curtea Constituțională a statuat prin

Decizia nr. 251 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21. Așadar, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - material sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu trebuie să conducă la o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură.

Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 10 mai 2001, paragraful 93, pronunțată în Cauza Z și alții împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, a decis că "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" și că "acesta poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție sau ordonanțele care impun depunerea unei cauțiuni".

5. În ceea ce privește invocarea art. 44 din Constituție, în Dosarul nr. 760D/2011, autoarea excepției nu motivează în ce constă contrarietatea textului criticat cu acesta.

De asemenea, Curtea nu poate reține încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție, întrucât, în cauză, nu s-a constatat restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Cabinet avocat Rotaru Tamara Elena în Dosarul nr. 3.921/110/2009/a3 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și, din oficiu, de Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 6.591/90/2006.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2012.