Decizia nr. 304/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Invest Intermontaj" - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 5.557/320/2011 al Judecătoriei Târgu Mureș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.640D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5.557/320/2011, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Invest Intermontaj" - S.R.L. din Târgu Mureș cu prilejul soluționării unei cereri în anulare formulate împotriva unei ordonanțe de plată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că actul normativ criticat este neconstituțional prin aceea că procedura expeditivă reglementată de acesta este menită să se desfășoare cu maximă celeritate, cu favorizarea certă a creditorului unei oarecare obligații, care îl pune într-un vădit avantaj procesual față de debitor prin suprimarea căilor și modalităților prin care debitorul ar fi putut să își construiască o apărare eficace și ar fi putut beneficia de imparțialitatea judecătorului.

Totodată, autorul arată că în cadrul procedurii instituite de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

debitorul nu poate uza de căile de atac ordinare și extraordinare împotriva unei ordonanțe de plată, astfel cum se întâmplă în procedura de drept comun. De asemenea, se mai susține că cererea în anulare se soluționează de aceeași instanță care a emis ordonanța de plată, prin aceasta fiind eliminată condiția esențială de imparțialitate cerută de desfășurarea unui proces echitabil. În opinia autorului excepției, ordonanța criticată îl cenzurează pe debitor în dreptul de a se apăra, prin dreptul de a propune probe și a ridica excepții, debitorul având dreptul la o poziție pasivă.

În fine, se susține că prin ultima frază a alin. (4) al art. 7 din ordonanța de urgență se instituie prezumția nevinovăției debitorului, concomitent cu prezumția de temeinicie a poziției creditorului, prin interpretarea tăcerii debitorului. Or, această interpretare este contrară inviolabilității libertății de exprimare, așa cum este consacrată prin art. 30 alin. (1) din Constituție. Nicio procedură legală nu poate obliga pe cineva să transmită informații pe care nu dorește să le transmită.

Judecătoria Târgu Mureș consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

instituind toate garanțiile procedurale atât pentru debitor, cât și pentru creditor, care sunt de natură să asigure accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, și aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 118/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Titlul ordonanței a fost modificat prin

art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2011

pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, aceasta, în prezent, fiind intitulată: "Ordonanță de urgență privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și art. 30 alin. (1) privind libertatea de exprimare și art. 10 privind libertatea de exprimare din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, se constată următoarele:

În jurisprudența sa în materie, Curtea a stabilit că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată asumate prin contracte comerciale și pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluționare a acțiunilor în justiție având ca obiect asemenea obligații. Or, potrivit art. 126 din Constituție, competența instanțelor de judecată și procedura în fața acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanța de urgență criticată.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

nu cuprinde dispoziții contrare accesului liber la justiție și dreptului părților la un proces echitabil și nici egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ci, dimpotrivă, instituie toate garanțiile procedurale pentru ca atât creditorul, cât și debitorul să beneficieze de acestea. Într-adevăr, ordonanța de urgență are în vedere necesitatea soluționării cu operativitate a litigiilor comerciale, și anume ca întreaga procedură referitoare la cererea privind creanța de plată să nu poată depăși 90 de zile de la data introducerii cererii creditorului. Însă faptul că ordonanța de plată irevocabilă constituie titlu executoriu nu încalcă drepturile debitorului, care a avut posibilitatea să își formuleze apărările și să administreze orice probă prin parcurgerea fazelor de judecată reglementate de actul normativ, precum și prin posibilitatea formulării contestației la executare, potrivit dreptului comun.

De altfel, prin instituirea obligativității întâmpinării, potrivit art. 7 din ordonanța de urgență, se asigură de plano echilibrul procesual al părților în litigiu, reclamantul având posibilitatea de a cunoaște apărările pârâtului, precum și probele utilizate în susținerea lor, posibilitate de care pârâtul beneficiază prin luarea la cunoștință a acțiunii introductive a reclamantului.

Curtea constată că nu poate fi reținută critica autorului referitoare la faptul că debitorul nu poate să își construiască o apărare eficace și nu poate beneficia de imparțialitatea judecătorului, având în vedere prevederile art. 7 din ordonanța de urgență potrivit cărora judecătorul citează părțile pentru explicații și lămuriri și stăruie în efectuarea plății sumei datorate, iar hotărârea se va da numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor.

De principiu, Curtea a statuat că, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) și ale art. 129 din Constituție, accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. În acest sens sunt, spre exemplu,

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994,

Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, sau

Decizia nr. 251 din 10 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2005.

În materia căilor de atac, Curtea, în jurisprudența sa, a stabilit cu titlu de principiu că o soluție legislativă ce prevede soluționarea de către aceeași instanță a căii de atac împotriva propriei sale hotărâri nu relevă niciun fine de neconstituționalitate, cu condiția ca soluționarea cauzei să aparțină unor complete cu o compunere diferită. În acest sens Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 518 din 20 iunie 2006

, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 iulie 2006,

Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006 , și

Decizia nr. 405 din 16 mai 2006

, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006. Aceste considerente se aplică mutatis mutandis și prezentei cauze.

Referitor la critica autorului care vizează ultima frază a alin. (4) al art. 7 din ordonanța de urgență, prin care, în opinia sa, se încalcă libertatea de exprimare a persoanelor, Curtea observă că textul criticat contribuie la urgentarea soluționării cauzei și la prevenirea exercitării abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale, instanța fiind în măsură a cunoaște, încă de la început, cadrul procesual, iar reclamantul își poate pregăti apărările în cunoștință de cauză, în raport cu susținerile pârâtului cuprinse în întâmpinare.

Instituirea obligativității depunerii întâmpinării, cu consecința decăderii pârâtului, în caz de nerespectare, din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, se circumscrie domeniului de reglementare a competenței instanțelor și a procedurii de judecată, rezervat, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție , legiuitorului ordinar, care a acționat deci în limitele prerogativelor sale constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție , al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, excepție ridicată de Societatea Comercială "Invest Intermontaj" - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 5.557/320/2011 al Judecătoriei Târgu Mureș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2012.