Decizia nr. 361/2012

Acsinte Gaspar - președinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în ansamblul său, precum și, în mod special, a dispozițiilor art. 1, 6 și 7 din aceasta, excepție ridicată de Lucian Nicu Caraiman în Dosarul nr. 9.188/30/2007 al Tribunalului Timiș - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 871D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.224D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Călin Ciprian Zamfirescu în Dosarul nr. 8.793/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Liviu-Narcis Pârvu din cadrul Baroului Mehedinți, cu delegație depusă la dosar, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul autorului excepției lasă conexarea la aprecierea Curții.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect a cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.224D/2011 la Dosarul nr. 871D/2011, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 1.224D/2011, care solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 30 iunie 2011 și 24 octombrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 9.188/30/2007 și nr. 8.793/1/2010, Tribunalul Timiș - Secția penală și, respectiv, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în ansamblul său, precum și, în mod special, a dispozițiilor

art. 1, 6 și 7 din Legea nr. 78/2000

și, respectiv, a dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 78/2000

.

Excepția a fost ridicată de Lucian Nicu Caraiman și Călin Ciprian Zamfirescu în dosarele menționate mai sus având ca obiect soluționarea unor cauze penale în care se fac cercetări pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile

Legii nr. 78/2000 , în ansamblu, precum și, în special, art. 6 și 7 din aceeași lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii a cetățenilor, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei și art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, precum și dispozițiilor art. 6 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil și la Interzicerea discriminării, deoarece incriminează persoane, și nu fapte.

Astfel, în condițiile în care, printr-o lege specială, o anumită categorie de făptuitori/învinuiți/inculpați este reglementată separat de dreptul comun, deși se încadrează în instituțiile de drept penal substanțial definite de acesta, este evident că au fost nesocotite dispozițiile constituționale invocate.

Totodată, prin instituirea în textul legal criticat a unui regim sancționator mai aspru pentru persoanele care, la data săvârșirii unor infracțiuni de trafic de influență, primire de foloase necuvenite etc., exercitau atribuții de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor, fără a se menționa în mod expres că au săvârșit faptele în exercitarea acestor atribuții, se creează premisele unei discriminări între cetățeni, care, deși se găsesc în situații obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit.

De asemenea, prevederile legii instituie o extindere a legii prin analogie, ceea ce este inadmisibil.

Tribunalul Timiș - Secția penală și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului a transmis Curții Constituționale, în Dosarul nr. 1.224D/2011, punctul său de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, sens în care opinează că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului ales al autorului Călin Ciprian Zamfirescu, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Legii nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare, în ansamblul său, precum și, în mod special, dispozițiile art. 1, 6 și 7 din aceasta. Textele criticate punctual au următorul conținut:

- Art. 1: "(1) Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție și se aplică următoarelor persoane:

a) care exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice;

b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, unităților cooperatiste sau al altor operatori economici;

c) care exercită atribuții de control, potrivit legii;

d) care acordă asistență specializată unităților prevăzute la lit. a) și b), în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența;

e) care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistență specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, cu privire la: operațiuni care antrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operațiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare și cele asimilate acestora, tranzacții comerciale interne și internaționale;

f) care dețin o funcție de conducere într-un partid sau într-o formațiune politică, într-un sindicat, într-o organizație patronală ori într-o asociație fără scop lucrativ sau fundație;

g) alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a)-f), în condițiile prevăzute de lege."

- Art. 6: "Infracțiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită - prevăzută la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 din Codul penal și de trafic de influență - prevăzută la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege."

- Art. 7: "(1) Fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 din Codul penal, dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor, se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. 2 din Codul penal privind săvârșirea infracțiunii de către un funcționar cu atribuții de control.

(2) Fapta de dare de mită săvârșită față de una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) sau față de un funcționar cu atribuții de control se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 255 din Codul penal, al cărei maxim se majorează cu 2 ani.

(3) Dacă infracțiunile prevăzute la art. 256 și 257 din Codul penal, precum și infracțiunile prevăzute la art. 6^1 și 8^2 din prezenta lege au fost săvârșite de una dintre persoanele menționate la alin. (1) și (2), maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii a cetățenilor, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei și art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, precum și dispozițiile art. 6 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la Dreptul la un proces echitabil și la Interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.127 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011, și

Deciziei nr. 1.457 din 4 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 11 ianuarie 2011, Curtea Constituțională a respins ca neînteme iată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 78/2000

în ansamblu, precum și a dispozițiilor art. 1, art. 6 și

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 , statuând că reglementarea care formează obiectul excepției nu constituie o incriminare prin analogie, așa cum greșit susțin autorii acesteia, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală și ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De altfel, analogia, ca instituție juridică, se plasează în sfera aplicării legii ca argument de interpretare, și nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noțiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicție în termeni, căci analogia implică absența normei și, în consecință, libertatea recunoscută unei autorități publice - în mod excepțional, și nu în materie penală - de a stabili ea însăși regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluție pronunțată într-un alt cadru reglementat. Or, dispoziția legală atacată prevede expres că infracțiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate.

Curtea a mai reținut că principiul legalității incriminării și cel al legalității pedepsei impun prevederea atât a faptei, cât și a pedepsei. Din această perspectivă, analizând dispozițiile

Legii nr. 78/2000 , nu se poate ajunge la constatarea că legea nu ar prevedea fapta sau pedeapsa. Astfel fiind, dispozițiile criticate conțin suficiente repere pentru a se putea considera că acestea sunt "previzibile" și suficient de clare în definirea faptei și a scopului ilicit al acesteia.

De asemenea, principiul constituțional al egalității nu are semnificația uniformității, existând posibilitatea instituirii unor reglementări juridice diferite pentru situații care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv. Or,

Legea nr. 78/2000

constituie o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, care instituie măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție și se aplică unei categorii de persoane clar circumstanțiate de legiuitor încă din primul articol al legii. Statutul juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmărit de legiuitor prin dispozițiile

Legii nr. 78/2000 , justifică stabilirea unui tratament juridic diferit. Astfel fiind, și întrucât dispozițiile legii criticate se aplică, fără privilegii sau discriminări, în toate situațiile ce implică persoane dintre cele arătate la art. 1 al legii, nu se poate susține încălcarea principiului egalității în drepturi ori a principiului referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

Totodată, previzibilitatea și predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea unei astfel de calități în virtutea căreia este obligat să își modeleze conduita. Prin urmare, faptul că prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor care exercită atribuții de control, potrivit legii, are indubitabil un înțeles univoc, legiuitorul nefiind obligat, pentru a consfinți caracterul constituțional, să procedeze la o enumerare exhaustivă a acestora.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, argumentele și soluția deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în ansamblul său, precum și, în mod special, a dispozițiilor art. 1, 6 și 7 din aceasta, excepție ridicată de Lucian Nicu Caraiman în Dosarul nr. 9.188/30/2007 al Tribunalului Timiș - Secția penală și de Călin Ciprian Zamfirescu în Dosarul nr. 8.793/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2012.