Decizia nr. 398/2012

Petre Lăzăroiu - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 259 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ioan Rotărescu în Dosarul nr. 175/85/2011 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.520D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și judecarea în lipsă a acesteia, arătând că nu poate fi prezent în fața Curții din motive de sănătate. În acest sens, la dosarul cauzei, autorul a depus o scrisoare medicală.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și de menținere a practicii Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1.860 din 31 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 175/85/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Co nstituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 259 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ioan Rotărescu într-o cauză având ca obiect recalcularea sumei reprezentând asigurările sociale de sănătate, prin schimbarea bazei de calcul al procentului de 5,5% prevăzut de lege, ce a fost aplicat la valoarea totală a pensiei și nu la diferența cu care aceasta depășește pragul de 740 lei prevăzut în textul criticat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile

art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006

retroactivează, creând, totodată, discriminare între persoanele ale căror venituri din pensii depășesc suma de 740 lei, care sunt obligați la plata unor asigurări sociale de sănătate mai mari decât cele ale căror pensii se situează sub acest prag.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, opinând că textele criticate se aplică de la data de 1 ianuarie 2011, neretroactivând, și că acestea nu instituie un regim discriminatoriu, ci unul diferit, impus de necesitatea asigurării echilibrului bugetar al Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Se arată, de asemenea, că prin dispozițiile criticate legiuitorul a urmărit asigurarea minimului de asistență medicală necesară populației, inclusiv pentru categoriile de persoane aflate în imposibilitatea de a contribui la constituirea acestor fonduri.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că prevederile

art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006

sunt constituționale, deoarece acestea afectează doar cuantumul pensiilor și sunt aplicabile numai pentru viitor, necontravenind, în acest fel, dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Se susține, totodată, că acestea instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de ipoteza normei criticate.

Avocatul Poporului susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând trimitere la

deciziile Curții Constituționale nr. 705 din 11 septembrie 2007 , nr. 171 din 8 februarie 2011 și nr. 847 din 23 iunie 2011.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare,

art. 259 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. Curtea, având în vedere dispozițiile

art. 62 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, reține că autorul critică, în realitate, prevederile

art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, așa cum acestea au fost modificate prin

art. I pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, care au următorul cuprins: "(2) Contribuția datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezultă o pensie netă mai mică de 740 de lei."

Se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii și ale art. 16 cu privire la egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin deciziile nr. 223 și 224 din 13 martie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, a stabilit că dispozițiile

art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 de lei.

În măsura în care instanța constituțională a constatat constituționalitatea textului criticat într-o anumite interpretare, ce rezultă direct din dispozitivul deciziei, prin ridicarea din nou a unei excepții de neconstituționalitate cu privire la același text și cu o motivare identică se tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curții Constituționale, care se atașează inclusiv deciziilor prin care se constată constituționalitatea legilor sau a ordonanțelor ori a unor dispoziții din acestea.

Devin, astfel, incidente dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Rațiunea aplicării acestor dispoziții legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât în dispozitivul deciziei pronunțate în cadrul competenței prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituție că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, se menține prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituțional toate celelalte interpretări posibile. În consecință, Curtea reține că într-o atare situație excepția de neconstituționalitate a fost admisă (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sau

Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997), iar a contesta din nou constituționalitatea interpretărilor care au fost deja excluse din cadrul constituțional echivalează cu încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituție, coroborat cu

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 . De asemenea, în sensul respingerii ca inadmisibile, în temeiul

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , a unor astfel de excepții de neconstituționalitate, merită a fi menționate

Decizia nr. 167 din 26 septembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 8 decembrie 2000,

Decizia nr. 145 din 8 mai 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 14 iunie 2001, sau

Decizia nr. 245 din 18 septembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 12 noiembrie 2001,

Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011,

Decizia nr. 1.148 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 4 noiembrie 2011, sau

Decizia nr. 1.422 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 13 decembrie 2011.

Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după sesizarea Curții, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 319 din 29 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012).

În fine, Curtea reține că, întrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, cele stabilite prin acestea urmează a se aplică de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I; totodată, instanțele judecătorești vor aplica deciziile Curții Constituționale numai în cauzele pendinte la momentul publicării acestora, cauze în care dispozițiile

art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății sunt aplicabile, precum și în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la data sus-menționată, în această ultimă ipoteză deciziile pronunțate de Curtea Constituțională constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă.

Așadar, raporturile juridice stabilite între asigurat și stat în legătură cu contribuțiile la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate deja reținute până la data publicării deciziei Curții Constituționale constituie, din perspectiva deciziilor nr. 223 și 224 din 13 martie 2012, facta praeterita și nu pot face obiectul unor cereri de restituire formulate ulterior publicării acestor decizii. O interpretare contrară ar echivala cu aplicarea retroactivă a deciziilor Curții Constituționale, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ioan Rotărescu în Dosarul nr. 175/85/2011 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 26 aprilie 2012.