Decizia nr. 339/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 din Codul penal, excepție ridicată de Gheorghe Lazăr în Dosarul nr. 10.618/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.195D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că autorul excepției, prin critica sa, diferențiază legile organice de cele speciale, creând, astfel, o nouă categorie de legi ce pot fi adoptate de Parlament, pe lângă cele prevăzute la art. 73 alin. (1) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2.077 din 2 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 10.618/55/2010, Judecătoria Arad - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 din Codul penal, excepție ridicată de Gheorghe Lazăr într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva ordonanței prim-procurorului prin care a fost respinsă plângerea petentului împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii, respectiv a celei de avocat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. 281 din Codul penal încalcă dispozițiile constituționale ale art. 73 alin. (1), întrucât acesta din urmă prevede în mod exhaustiv categoriile de legi pe care Parlamentul le poate adopta, fără ca printre ele să se regăsească și categoria legilor speciale, la care textul criticat face trimitere. Se arată, prin urmare, că autoritatea legislativă nu poate emite o lege specială cu privire la exercitarea fără drept a unei profesii, respectiv a celei de avocat, cu atât mai mult cu cât, potrivit prevederilor art. 115 alin. (1) din Constituție, Parlamentul adoptă legi speciale doar pentru a abilita Guvernul să emită ordonanțe, în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Se susține, astfel, că legea specială invocată la

art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Judecătoria Arad - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate și că art. 73 alin. (1) are în vedere un alt criteriu de clasificare a legilor decât cel care stă la baza împărțirii lor în legi generale și legi speciale.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând trimitere la

Deciziile Curții Constituționale nr. 382 din 13 aprilie 2010 , nr. 1.198 din 24 septembrie 2009 și nr. 382 din 19 martie 2009.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 281 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activități pentru care legea cere autorizație, ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă."

Se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 73 alin. (1) referitor la categorii de legi și ale art. 115 alin. (1) cu privire la delegarea legislativă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 281 din Codul penal prin raportare la aceleași dispoziții constituționale prin numeroase decizii, cum sunt

Decizia nr. 1.588 din 9 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 26 ianuarie 2011,

Decizia nr. 1.293 din 14 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 8 noiembrie 2010, și

Decizia nr. 382 din 13 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 12 mai 2010, prilejuri cu care a respins ca neîntemeiată excepția invocată și a reținut că atât în Codul penal anterior, cât și în diferite legi speciale au fost prevăzute dispoziții incriminatoare pentru nerespectarea normelor privitoare la exercitarea meseriilor sau a altor ocupații. În vederea sistematizării legislației s-a creat o singură incriminare-cadru la care să se poată face trimitere prin legi speciale, legi care au fost adoptate atât înainte de anul 1989, cât și ulterior. În prezent sunt în vigoare mai multe astfel de legi speciale care reglementează desfășurarea unor profesii, meserii sau a altor activități și prevăd că exercitarea nelegală a acestora constituie infracțiune, potrivit art. 281 din Codul penal. Incriminarea și sancționarea faptelor de exercitare fără drept a unor profesii sau activități, pentru care se cere o anumită pregătire și, în consecință, sunt supuse autorizării, exprimă necesitatea apărării unor valori sociale de o importanță deosebită, inclusiv viața și integritatea fizică și psihică ale persoanei, precum și interesele patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngădui ca anumite profesii, precum aceea de medic, de farmacist sau de stomatolog, să fie practicate de persoane fără calificare și fără răspunderea necesară în caz de urmări periculoase ori păgubitoare. Faptul că aceleași cerințe, cu aceleași consecințe juridice, au fost impuse și profesiei de avocat este o opțiune a legiuitorului, determinată, astfel cum s-a mai arătat, de o anumită oportunitate, care intră în activitatea de legiferare a Parlamentului. De altfel, în concepția legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat și funcționând după reguli stabilite de lege. Asigurarea unei asistențe juridice calificate este un deziderat al legii speciale, iar normele în baza cărora funcționează nu contravin principiilor constituționale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea și să accepte regulile impuse de aceasta. Profesia de avocat, ca de altfel și alte profesii reglementate de norme speciale, se poate exercita numai cu respectarea legii, și nu împotriva ei, astfel că niciuna dintre prevederile constituționale și convenționale invocate nu este nesocotită prin dispozițiile de lege criticate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile anterior menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de cele arătate, Curtea reține că potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție legile pot fi constituționale, organice și ordinare, iar clasificarea avută în vedere de autorul excepției în legi generale și legi speciale nu se subsumează criteriului folosit de legiuitorul constituțional în textul anterior referit, respectiv importanța valorii sociale ocrotite. De altfel, textul criticat face trimitere la o lege specială extrapenală, ce cuprinde dispoziții de drept penal. Or, având în vedere dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, legile extrapenale al căror obiect principal de reglementare vizează domeniul rezervat legilor ordinare sau al celor organice și care prevăd infracțiuni ce nu sunt cuprinse în partea specială a Codului penal - ceea ce le califică drept speciale în accepțiunea prevederilor art. 281 din Codul penal - se adoptă cu majoritatea prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituție, fără ca eventualele prevederi de natura legii ordinare cuprinse în actele normative respective să devină dispoziții de natura legii organice (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 786 din 13 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, și

Decizia nr. 1.466 din 10 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 21 decembrie 2009).

Prin urmare, din punctul de vedere al dreptului constituțional, nu se conturează o nouă categorie de legi, ci, din contră, reglementarea criticată vizează categoria legilor organice.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 din Codul penal, excepție ridicată de Gheorghe Lazăr în Dosarul nr. 10.618/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din 10 aprilie 2012.