Decizia nr. 315/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Tudor Stomff în Dosarul nr. 24.917/3/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 522D/2011.

La apelul nominal se prezintă personal Tudor Stomff, autor al excepției, lipsă fiind părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia.

În acest sens, susține că reglementarea criticată instituie o discriminare gravă între părți, prin introducerea unui regim juridic distinct între persoanele care au dreptul de a ataca dispoziția sau decizia emisă în baza

Legii nr. 10/2001

și terți, apreciind că trebuie avută în vedere natura actului juridic și nu calitatea persoanei. De asemenea, susține că se încalcă principiul liberului acces la justiție, deoarece terțele persoane nu au posibilitatea de a ataca dispoziția sau decizia de restituire decât pe calea dreptului comun și nu în cadrul legii speciale. Depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume

Decizia nr. 1.475/2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 24.917/3/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Tudor Stomff într-o cauză având ca obiect o acțiune în anulare a unor dispoziții de restituire ale Primarului Municipiului București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, dacă sunt interpretate de instanță în sensul că numai persoanele trecute în dispozitivul deciziei de restituire pot ataca acest act, iar intervenientului nu i se dă dreptul să își apere interesul legitim vătămat de o autoritate publică prin emiterea unei dispoziții de restituire a unui imobil asupra căruia se revendică în instanță, de către o altă persoană, un drept real patrimonial.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu face decât să reglementeze cadrul desfășurării fazei judiciare a procedurii privind restituirea imobilelor care fac obiectul legii speciale de reparație. Așa fiind, apreciază că

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

nu îngrădește accesul liber la justiție și nici nu limitează posibilitatea autorului excepției de a solicita anularea actului prin care i s-a produs o pretinsă vătămare a unui drept al său, întrucât terțele persoane au deschisă calea dreptului comun pentru atacarea în justiție a unui act juridic. Pentru aceleași considerente, instanța arată că aceste prevederi nu contravin nici art. 44 referitor la garantarea dreptului de proprietate și art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 1995, astfel cum au fost modificate prin

art. XII din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010.

Textul de lege criticat prevede că "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel".

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând excepția, Curtea constată că nu poate fi reținută critica privind încălcarea accesului liber la justiție, deoarece legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. Tot astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în decizia de principiu pronunțată în Cauza Golder contra Regatului Unit al Marii Britanii, 1975, că dreptul la instanță nu este un drept absolut; statele sunt libere să stabilească condiționări ale acestuia, fără însă să aducă atingere substanței dreptului.

În acest context, prin

Decizia nr. 1.475 din 11 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011, Curtea a constatat că, "în condițiile în care decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării ori a cererii de restituire privește interesele legitime ale persoanelor care se pretind îndreptățite, în vederea recuperării bunurilor care le-au aparținut și care au fost preluate abuziv de stat, numai acestea justifică un interes și, implicit, calitatea procesuală activă în declanșarea controlului judiciar de legalitate al respectivelor hotărâri."

Așa fiind, prevederile

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

nu fac altceva decât să reglementeze cadrul desfășurării fazei judiciare a procedurii privind restituirea imobilelor care fac obiectul legii reparatorii.

Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că lărgirea acestui cadru procesual, sub aspectul persoanelor care pot avea calitate procesuală activă, echivalează cu o completare a legii pe calea controlului de constituționalitate, operațiune care excedează competenței Curții Constituționale.

Pentru aceleași argumente, Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine nici dispozițiilor constituționale privind garantarea și ocrotirea proprietății private și nici celor referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

De altfel, Curtea observă că, de fapt, autorul excepției deduce neconstituționalitatea textului de lege criticat din modalitatea de interpretare și aplicare a acestei reglementări de către instanța de judecată, în cauza concretă dedusă judecății, aspect care excedează competenței Curții Constituționale.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Tudor Stomff în Dosarul nr. 24.917/3/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2012.