Decizia nr. 491/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție invocată de Mona Nadia Covașă, Laura Dionisie, Constantin Guceanu și alții, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, în Dosarul nr. 3.465/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 132D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 133D/2012 - nr. 138D/2012, nr. 140D/2012 și nr. 143D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție invocată de Maria Alexa, Marcela Amăriuței, Silvia Belciu și alții, Maria Andriescu, Elena Anghelache, Lidia Apetrei și alții, Lăcrămioara Aherghiliței și Angelica Pânzaru, Liliana Andrian, Tatiana Arhiroaie, Corneliu Gafița și alții, Gianina Agache, Daniela Andronache, Anisia Antonovici și alții, Măria Diana Ancuța, Daniela Antonesei, Măria Antonesei și alții, Constantin Sergiu Alexa, Florentina Alboiu, Cristina Amatiesei și alții, precum și de Felicia Alexa, Daniela Roxana Aniței, Larisa Delia Bălan și alții, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, în dosarele nr. 3.476/40/2011, nr. 3.508/40/2011, nr. 4.319/40/2011, nr. 4.323/40/2011, nr. 3.458/40/2011, nr. 3.754/40/2011, nr. 3.660/40/2011 și nr. 3.755/40/2011 ale Tribunalului Botoșani - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 136D/2012, partea Școala cu clasele I-VIII "Octav Băncilă" din localitatea Corni, județul Botoșani, a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate invocate în dosarele nr. 132D/2012 - nr. 138D/2012, nr. 140D/2012 și nr. 143D/2012, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Reținând identitatea de obiect, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 133D/2012-nr. 138D/2012, nr. 140D/2012 și nr. 143D/2012 la Dosarul nr. 132D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 9 noiembrie 2011 și 22 noiembrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 3.465/40/2011, nr. 3.476/40/2011, nr. 3.508/40/2011, nr. 4.319/40/2011, nr. 4.323/40/2011, nr. 3.458/40/2011, nr. 3.754/40/2011, nr. 3.660/40/2011 și nr. 3.755/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție invocată de Mona Nadia Covașă, Laura Dionisie, Constantin Guceanu și alții, Maria Alexa, Marcela Amăriuței, Silvia Belciu și alții, Maria Andriescu, Elena Anghelache, Lidia Apetrei și alții, Lăcrămioara Aherghiliței și Angelica Pânzaru, Liliana Andrian, Tatiana Arhiroaie, Corneliu Gafița și alții, Gianina Agache, Daniela Andronache, Anisia Antonovici și alții, Măria Diana Ancuța, Daniela Antonesei, Măria Antonesei și alții, Constantin Sergiu Alexa, Florentina Alboiu, Cristina Amatiesei și alții, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, precum și de Felicia Alexa, Daniela Roxana Aniței, Larisa Delia Bălan și alții, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, în cauze având ca obiect soluționarea cererilor privind restituirea sumelor de bani aferente drepturilor salariale reținute în baza actului normativ criticat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că actul normativ criticat, stipulând diminuarea cu 25% a drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, încalcă dreptul de proprietate asupra salariului cuvenit pentru munca prestată, prin atingerea adusă acestui drept în substanța sa, iar această măsură nu are caracter temporar și nu este justificată de niciuna din situațiile care pot determina restrângerea legală a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, nicio despăgubire nefiind acordată pentru privarea de acest drept. Invocă hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, din 23 noiembrie 2000, 22 iunie 2004, 8 noiembrie 2005, 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005, 23 octombrie 2007, pronunțate în cauzele Ex-regele Greciei și alții împotriva Greciei, Broniowski împotriva Poloniei, Kopecky împotriva Slovaciei, Kechko împotriva Ucrainei, și, respectiv, Cazacu împotriva Republicii Moldova.

Pe de altă parte, se mai susține că, prin promulgarea

Legii nr. 118/2010

în chiar ziua în care aceasta a fost votată, în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului, au fost încălcate dispozițiile art. 147 alin. (2) din Constituție, ale

art. 15 din Legea nr. 47/1992

și ale art. 133 din Regulamentul Camerei Deputaților, în sensul nesocotirii termenului de 48 de ore înăuntrul căruia senatorii sau deputații ar fi putut formula obiecții de neconstituționalitate.

Tribunalul Botoșani - Secția civilă, exprimându-și opinia în dosarele nr. 132D/2012-nr. 138D/2012, consideră că prevederile

art. 1 și 2 din Legea nr. 118/2010 , precum și legea în ansamblul său, sunt constituționale, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie. În dosarele nr. 140D/2012 și nr. 143D/2012, apreciază că prevederile

Legii nr. 118/2010 , în ansamblul ei, sunt neconstituționale, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (2), art. 77 alin. (3), art. 146 și art. 147 alin. (2) din Constituție. În acest sens, arată, în esență, că, de vreme ce Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar a fost trimisă Președintelui României și promulgată de către acesta în aceeași zi în care a fost votată, au fost nerespectate procedura și termenul de două zile reglementat de

art. 15 din Legea nr. 47/1992 , fiind în acest mod lipsită de substanță forma de control de constituționalitate a legilor înainte de promulgarea acestora. Arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 77 alin. (3) din Legea fundamentală, în cazul în care a fost formulată o obiecție de neconstituționalitate, un act normativ nu poate fi promulgat decât după primirea deciziei Curții Constituționale prin care i s-a confirmat constituționalitatea. Mai mult, procedura legiferării include atât adoptarea de către Parlament a unui act normativ, cât și promulgarea acestuia de către Președintele României.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Avocatul Poporului, în punctele de vedere exprimate în dosarele nr. 132D/2012, nr. 134D/2012-nr. 138D/2012, nr. 140D/2012 și nr. 143D/2012, apreciază că actul normativ criticat a avut o aplicabilitate limitată în timp, respectiv în perioada iulie-decembrie 2010, astfel că excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 118/2010

este inadmisibilă. În punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 133D/2012, în ceea ce privește prevederile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 , arată că își menține punctul de vedere transmis în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.409D/2011, cu privire la o cauză similară. Referitor la critica de neconstituționalitate a

Legii nr. 118/2010 , în ansamblul său, arată că, în ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 147 alin. (2) din Constituție, acestea sunt incidente în cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, așadar în cauză nu se mai impune o reexaminare a prevederilor legale criticate. Consideră că Guvernul își poate angaja răspunderea asupra unui proiect de lege dacă se urmărește adoptarea acestuia în condiții de maximă celeritate, conținutul reglementării vizând stabilirea unor măsuri urgente într-un domeniu de maximă importanță, iar aplicarea acestora trebuind să fie imediată. Invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009

și nr. 1.655 din 28 decembrie 2010.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit Încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

Analizând motivarea excepției, rezultă că obiectul acesteia îl reprezintă prevederile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 , precum și ale legii în ansamblul său, astfel încât, prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunțe asupra acestor prevederi legale.

Textul de lege criticat în mod special are următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1): "(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile

Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%."

În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 alin. (5) privind dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți, art. 136 alin. (1) privind proprietatea și alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietății private, art. 146 - Atribuțiile Curții Constituționale, art. 147 alin. (2) privind obligarea Parlamentului de a reexamina dispozițiile din legile declarate neconstituționale, înainte de promulgarea acestora, și art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea reglementărilor europene, cu caracter obligatoriu, față de dispozițiile contrare din legile interne.

De asemenea, se mai invocă prevederile art. 17 cu privire la dreptul de proprietate cuprins în Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 1 - Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Prevederile legale criticate, referitoare la diminuarea cu 25% a drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 . Cu toate acestea, aceste prevederi legale continuă să își producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, prin raportare la jurisprudența sa (a se vedea

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmează a analiza constituționalitatea prevederilor art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 .

II. În ceea ce privește criticile privind neconstituționalitatea extrinsecă a acestui act normativ, prin încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (2) din Constituție,

art. 15 din Legea nr. 47/1992

și art. 133 din Regulamentul Camerei Deputaților, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele statuate prin

Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, cu prilejul examinării obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului bugetar, devenită

Legea nr. 118/2010 .

Cu acel prilej, pronunțându-se asupra unor critici de neconstituționalitate identice, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și cu aceeași motivare, Curtea a respins obiecția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, statuând că, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (2) din Constituția României și ale

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "în cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale". În cazul legilor declarate parțial neconstituționale (situația Legii privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului bugetar, devenită

Legea nr. 118/2010 ), după punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale de către Parlament, Președintele României este obligat să promulge legea în termen de 10 zile, conform art. 77 alin. (3) din Constituție. În cadrul acestui termen, Președintele poate promulga legea în oricare dintre zilele care îi stau la dispoziție, prin emiterea unui decret în temeiul art. 100 din Legea fundamentală, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, odată cu legea.

Curtea a reținut că atât

Legea nr. 118/2010 , cât și

Decretul de promulgare nr. 603 din 29 iunie 2010

au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010; de asemenea, Curtea a observat că decretul de promulgare a fost emis la data de 29 iunie 2010, deci în interiorul termenului de două zile prevăzut de

Legea nr. 47/1992 . Natura juridică a acestui termen este una de protecție a titularilor dreptului de sesizare a Curții Constituționale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii și eludarea, în acest fel, a controlului de constituționalitate a priori. Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, prin decizia precitată, a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare și-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituționalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceștia să își fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituție.

De asemenea, prin

Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că promulgarea este un act ulterior adoptării legii și exterior voinței emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituționalitate în legătură cu acesta nu afectează constituționalitatea extrinsecă a legii. Curtea a mai arătat că obiectul controlului de constituționalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constituție îl constituie legile și ordonanțele Guvernului, și nu decretul de promulgare sau modul în care instituțiile publice înțeleg să își exercite competențele constituționale sau legale.

Întrucât criticile de neconstituționalitate extrinsecă relevate în prezenta cauză privesc aspecte identice cu cele relevate în jurisprudența precitată și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

III. Referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea constată că soluția legislativă criticată a mai fost supusă controlului de neconstituționalitate, prin raportare la motive similare de neconcordanță cu Legea fundamentală.

Astfel, prin

Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Curtea, reiterând cele statuate prin deciziile nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reținut, în esență, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, iar diminuarea să se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilității dispozițiilor legale criticate cu fiecare dintre condițiile strict și limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/ indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție.

Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este prevăzută prin

Legea nr. 118/2010

și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluția legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea "securității naționale", noțiune înțeleasă în sensul unor aspecte din viața statului, precum cele economice, financiare, sociale, care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului. În acest sens, prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională.

Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.

Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.

De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în același cuantum și mod. Curtea a observat, totodată, că măsura criticată prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, și anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat.

În legătură cu această cerință a caracterului temporar al măsurii de restrângere a dreptului la salariu, analizând contextul legislativ existent la momentul pronunțării

Deciziei nr. 1.155 din 13 septembrie 2011 , Curtea a constatat că, prin

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a stabilit că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

Așa cum a statuat Curtea prin

Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011, o asemenea modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor/soldelor/ indemnizațiilor brute nu este de natură să încalce cele stabilite prin deciziile Curții Constituționale nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligație de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condițiile încadrării în politicile sociale și de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare. Este în același timp o obligație sub condi ție care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior

Legii nr. 118/2010 . Stabilirea modalității concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcție de situația economico-financiară a țării, momentul îndeplinirii cât mai rapide a obligației sale de rezultat, în sensul revenirii cel puțin la cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea

Legii nr. 118/2010 .

De asemenea, Curtea mai constată că, în sensul jurisprudenței sale, spre exemplu

Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privința salariului vizează numai sumele certe, lichide și exigibile.

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 31 mai 2011, pronunțată în Cauza Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, potrivit căreia art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietății.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluțiile, cât și considerentele cuprinse în deciziile precitate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În legătură cu invocarea încălcării dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 41 alin. (5) privind dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective, Curtea constată că autorii excepției nu arată în ce constă contrarietatea textelor de lege criticate cu această prevedere constituțională, contrar cerințelor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". Or, Curtea nu se poate substitui autorului excepției de neconstituționalitate, formulând critici pe care ulterior să le analizeze, iar simpla enumerare a textelor constituționale nu are semnificația unei motivări.

De altfel, un argument suplimentar în sensul convenționalității măsurii de reducere cu 25 de procente a drepturilor salariale sau de natură salarială, prin

Legea nr. 118/2010 , îl constituie și Decizia de admisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și nr. 44.605/11 - Felicia Mihăieș și Adrian Gavril Senteș împotriva României, prin care s-a arătat că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu conferă un drept de a primi un salariu într-un anumit cuantum (paragraful 14), revenind statului să stabilească, de o manieră discreționară, ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat, acesta putând dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare (paragraful 15).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și a legii în ansamblul său, excepție invocată de Mona Nadia Covașă, Laura Dionisie, Constantin Guceanu și alții, Maria Alexa, Marcela Amăriuței, Silvia Belciu și alții, Maria Andriescu, Elena Anghelache, Lidia Apetrei și alții, Lăcrămioara Aherghiliței și Angelica Pânzaru, Liliana Andrian, Tatiana Arhiroaie, Corneliu Gafița și alții, Gianina Agache, Daniela Andronache, Anisia Antonovici și alții, Măria Diana Ancuța, Daniela Antonesei, Măria Antonesei și alții, Constantin Sergiu Alexa, Florentina Alboiu, Cristina Amatiesei și alții, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, precum și de Felicia Alexa, Daniela Roxana Aniței, Larisa Delia Bălan și alții, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, în dosarele nr. 3.465/40/2011, nr. 3.476/40/2011, nr. 3.508/40/2011, nr. 4.319/40/2011, nr. 4.323/40/2011, nr. 3.458/40/2011, nr. 3.754/40/2011, nr. 3.660/40/2011 și nr. 3.755/40/2011 ale Tribunalului Botoșani - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 10 mai 2012.