Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 433/2012

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

prezumat în vigoare

Data actului
3 mai 2012
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 446 din 4 iulie 2012
Citat de
2 acte
Citează
5 acte
Structură
0 articole · 8.968 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

  • Legea nr. 571/2003 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal
  • OUG nr. 59/2010 30 iunie 2010 (prevederi anume) pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2010

pentru modificarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Ecaterina Angela Muscalul în Dosarul nr. 13.643/62/2010 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.382D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 13.643/62/2010, Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2010

pentru modificarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Ecaterina Angela Muscalul într-o cauză ce are ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea excepției susține că ordonanța de urgență contravine prevederilor constituționale ale art. 1, 61, 67, 73, 74, 78, 108, 115 și 139. Potrivit art. 4 din Codul fiscal, dispozițiile acestuia se modifică sau se completează numai prin lege, astfel că ordonanța de urgență este neconstituțională. De asemenea, arată că sunt nenumărate cazurile în care Guvernul a modificat dispozițiile Codului fiscal prin intermediul ordonanțelor de urgență.

Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că, în ceea ce privește eventuala încălcare a prevederilor art. 139 din Constituție, instanța de contencios constituțional a reținut, prin

Decizia nr. 131 din 1 februarie 2011 , că regula generală în materia impozitelor și taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". De asemenea, potrivit art. 56 din Constituție, contribuția cetățenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, neputându-se reține, în consecință, că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.

În legătură cu celelalte prevederi constituționale invocate, se arată că autoarea excepției nu motivează pretinsa neconstituționalitate, nefiind îndeplinite astfel exigențele prevăzute la

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .

Avocatul Poporului arată că dispozițiile criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale ale art. 139, care atribuie exclusiv legiuitorului dreptul de a stabili impozite, taxe și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale asigurărilor sociale. Cât privește critica de neconstituționalitate prin raportare la prevederile art. 78 din Constituție, arată că aceasta nu poate fi reținută, întrucât dispozițiile legale criticate nu sunt de natură să aducă atingere regulilor constituționale privind intrarea în vigoare a legii. În continuare, se reține că prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art. 53, 61, 67, 73, 74, 108 și 115 alin. (1), (2), (3) și (5) din Constituție nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2010

pentru modificarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 30 iunie 2010. Ordonanța a fost aprobată prin

Legea nr. 88/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 10 iunie 2011. Textul criticat are următorul conținut: "Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică începând cu 1 iulie 2010."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, art. 61 referitor la rolul și structura Parlamentului, art. 67 referitor la actele juridice și cvorumul legal, art. 73 referitor la categoriile de legi, art. 74 referitor la inițiativa legislativă, art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii, art. 108 referitor la actele Guvernului, art. 115 alin. (1) și (4) referitor la delegarea legislativă și art. 139 referitor la impozite, taxe și alte contribuții.

Examinând excepția de neconstituționalitate în ceea ce privește critica potrivit căreia se realizează o neconcordanță între prevederile legale ale Codului fiscal și cele ale ordonanțelor de urgență criticate, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită. Astfel, în jurisprudența sa constantă, instanța de contencios constituțional a statuat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 1, 61, 67, 73, 74, 78, 108, 115 și 139, Curtea constată că autoarea excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci precizează doar că

Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal a fost modificată de numeroase ori prin ordonanțe de urgență. Prin urmare, excepția nu este motivată, nefiind respectate dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". În mod constant, jurisprudența instanței constituționale a stabilit că sesizările de neconstituționalitate adresate Curții fără a fi motivate trebuie respinse ca inadmisibile, Curtea neputându-se substitui subiectelor îndreptățite să o sesizeze, întrucât ar exercita un control din oficiu, ceea ce este contrar sistemului nostru constituțional.

Așa fiind, Curtea va respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2010

pentru modificarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Ecaterina Angela Muscalul în Dosarul nr. 13.643/62/2010 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 mai 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.