Decizia nr. 581/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 și art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 și art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gelu Boghiu în Dosarul nr. 4.657/189/2010 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 826D/2011.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 mai 2012 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 29 mai 2012.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 21 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 4.657/189/2010, Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 și art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală.
Excepția a fost ridicată de Gelu Boghiu cu ocazia soluționării recursului împotriva unei hotărâri penale pronunțate de judecătorie în primă instanță.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 și art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală, prin eliminarea apelului împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță și reglementarea competenței curților de apel ca instanțe de recurs, încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și dreptul la apărare, întrucât îngrădesc persoanelor judecate pentru infracțiuni de competența judecătoriei dreptul la exercitarea plenară a liberului acces la justiție, care implică parcurgerea a două căi de atac. Aceste persoane se regăsesc într-o postură de inferioritate, din punctul de vedere al drepturilor procedurale penale, față de persoanele judecate pentru infracțiuni de competența în primă instanță a tribunalului, care au deschisă calea apelului la curtea de apel și calea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 și art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituție invocate de autorul excepției. În acest sens, arată că reglementarea competenței după materie este atributul exclusiv al legiuitorului.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, stabilirea competenței și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului. Consideră că în cazul la care se referă excepția de neconstituționalitate eliminarea apelului dintre căile ordinare de atac a fost determinată de necesitatea soluționării urgente a cauzelor penale care au un grad de pericol social mai redus.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 și art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală. Două dintre textele de lege criticate au fost modificate prin
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, și anume art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală a fost modificat prin
art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010 , iar art. 385^1 alin. 1 lit. a) din același cod a fost modificat prin
art. XVIII pct. 46 din Legea nr. 202/2010 . Pct. 2 al art. 27 din Codul de procedură penală a fost abrogat prin
art. XVIII pct. 4 din Legea nr. 202/2010 . Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 385^1 alin. 1 lit. a): "Pot fi atacate cu recurs:
a) sentințele pronunțate de judecătorii;";
- Art. 28^1 pct. 3: "Curtea de Apel: [...]
3. ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege;".
Articolul 27
pct. 2 din Codul de procedură penală, abrogat prin
art. XVIII pct. 4 din Legea nr. 202/2010 , avea următorul cuprins: "Tribunalul: [...]
2. ca instanță de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță;".
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 și art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală, referitoare la eliminarea apelului împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță și reglementarea competenței curților de apel ca instanțe de recurs, nu aduc atingere egalității în drepturi, accesului liber la justiție și dreptului la apărare. Stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reținut, cu mai multe prilejuri (de exemplu, prin
Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004), că acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la "condițiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac ("Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii"), ca de altfel și al art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea "sunt prevăzute numai de lege".
Referitor la încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, consacrat de art. 16 din Constituție, Curtea a statuat, în mod constant (de pildă, prin Decizia nr. 77 din 20 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 27 martie 2003), că nu este contrară principiului egalității instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor.
De asemenea, reglementarea unei singure căi ordinare de atac nu este de natură să îngrădească accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Legea fundamentală, întrucât persoanele interesate se pot adresa atât primei instanțe, cât și celei de recurs cu orice cerere procedurală prevăzută de lege. Totodată, nu este obligatorie parcurgerea a 3 grade de jurisdicție. Astfel, textele de lege criticate asigură dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală (judecata în primă instanță și cea în recurs), drept reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În fine, contrar celor susținute de autorul excepției, dispozițiile art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 și art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală nu contravin nici prevederilor art. 24 din Constituție. Într-adevăr, stabilirea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite acestuia de dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, a unor reguli procedurale privind calea de atac împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare, atât timp cât recursul devine cale de atac devolutivă ex integro. Părțile beneficiază astfel de toate drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege pentru a-și face apărarea în tot cursul procesului penal, indiferent dacă se află în faza de urmărire penală, în primă instanță ori în calea de atac.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 și art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gelu Boghiu în Dosarul nr. 4.657/189/2010 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.