Decizia nr. 556/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 48 alin. (1) pct. 12 din Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor în Dosarul nr. 431/35/CA/2011 al Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.537D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 431/35/CA/2011, Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 48 alin. (1) pct. 12 din Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor într-o cauză având ca obiect suspendarea executării unei decizii emise de Curtea de Conturi, precum și anularea ei în parte, decizie prin care s-a dispus, printre altele, recuperarea de la persoanele răspunzătoare a prejudiciului creat direcției mai sus amintite prin plata unor indemnizații acordate în perioada 2010-2011 membrilor comisiei pentru protecția copilului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât abrogă

Ordonanța Guvernului nr. 10/2008 , fără să mai prevadă acordarea unei indemnizații echivalente membrilor comisiei pentru protecția copilului. În absența unei atari indemnizații, este încălcat dreptul funcționarului public la ocrotirea sănătății, dreptul acestuia la un salariu minim și dreptul la un nivel de trai decent.

Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este inadmisibilă, întrucât textul legal criticat nu mai este în vigoare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 48 alin. (1) pct. 12 din Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

"(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...]

12.

Ordonanța Guvernului nr. 10/2008

privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000

privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la

Legea nr. 154/1998

privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 177/2008 , cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 23, 25 și 30^2."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Chiar dacă

Legea-cadru nr. 330/2009

nu mai este în vigoare, fiind abrogată prin

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, dispozițiile legale criticate produc în continuare efecte juridice asupra cauzei de față, dat fiind că raportul juridic litigios a luat naștere în temeiul acestora. În consecință, având în vedere

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a se pronunța pe fondul excepției de neconstituționalitate.

2. Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate critică faptul că, în urma abrogării

Ordonanței Guvernului nr. 10/2008 , președintele, vicepreședintele și membrii comisiilor pentru protecția copilului nu mai au dreptul la o indemnizație de ședință; o atare indemnizație constituie un drept salarial suplimentar.

Curtea reține că "sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula" (a se vedea în acest sens, spre exemplu,

Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006,

Decizia nr. 693 din 17 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 noiembrie 2006,

Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, și

Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012). Totodată, "instituirea și diminuarea acestora [a sporurilor - s.n.], acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și de opțiunea exclusivă a legiuitorului, cu singura condiție de ordin constituțional ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică" (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 728 din 24 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, și

Decizia nr. 337 din 17 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2009).

În aceste condiții, Curtea constată că, întrucât indemnizația de ședință acordată președintelui, vicepreședintelui și membrilor comisiilor pentru protecția copilului nu reprezintă un drept de natură constituțională și că eliminarea acesteia a fost făcută în raport cu toate persoanele cărora li s-a acordat, nu se poate susține că ar exista o încălcare a art. 16 din Constituție. Eliminarea acestui drept salarial suplimentar a fost una totală, fără excepții, aplicându-se tuturor persoanelor vizate de ipoteza

art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2008 .

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 48 alin. (1) pct. 12 din Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor în Dosarul nr. 431/35/CA/2011 al Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 mai 2012.