Decizia nr. 550/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Constituția din 1991 21 noiembrie 1991 (prevederi anume) CONSTITUȚIE din 21 noiembrie 1991
- Legea nr. 571/2003 22 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul fiscal
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, precum și ale
art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Gheorghe Sava în Dosarul nr. 623/3/2011 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 977D/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 6.312 din 15 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 623/3/2011, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, precum și ale
art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Gheorghe Sava într-o cauză având ca obiect obligarea Casei de Pensii a Municipiului București la restituirea sumelor de bani plătite din cuantumul pensiei cu titlu de impozit și contribuții de asigurări de sănătate.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele legale criticate reglementează o diminuare a cuantumului pensiei, ceea ce reprezintă o expropriere a cărei utilitate publică nu este justificată de legiuitor. Totodată, având în vedere cele arătate, se mai consideră că statul nu și-a respectat obligația de a asigura cetățenilor săi condițiile necesare pentru un nivel de trai decent și pentru creșterea calității vieții.
Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se consideră că art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu poate fi interpretat în sensul că interzice instituirea de impozite și taxe din moment ce alineatul ultim al acestui text permite acest lucru în mod expres.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile
art. 41 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, precum și ale
art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. Curtea observă că prin
art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010
pentru modificarea și completarea
privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, au fost abrogate dispozițiile
art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 , însă soluția legislativă de principiu a fost preluată în art. 257 alin. (2^2) din aceeași lege. Totodată, Curtea reține că prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012
privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 8 mai 2012, dispozițiile
art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006
au fost modificate, în sensul că trimiterea la
art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006
a fost înlocuită cu trimiterea la
privind Codul fiscal, fără ca astfel să fi fost modificată în mod esențial soluția legislativă criticată de autorul excepției, din moment ce acesta contestă constituționalitatea însăși a contribuției de 5,5% la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. În consecință, în acest caz, sunt aplicabile considerentele de principiu ale Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, astfel încât excepția de neconstituționalitate care vizează dispozițiile
art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006
urmează a fi analizată având în vedere modificările aduse acestui text prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012 .
În aceste condiții, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003
și
art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006 , texte asupra cărora Curtea urmează a se pronunța prin prezenta decizie și care au următorul cuprins:
-
Articolul 41
lit. e) din Legea nr. 571/2003 : "Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: (...)
e) venituri din pensii, definite conform art. 68;";
-
Articolul 257
alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006 : "(2^2) Pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor
Legii nr. 571/2003 , cu modificările și completările ulterioare."
Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legilor, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată și ale art. 47 privind dreptul la pensie. Totodată, se consideră a fi încălcate dispozițiile art. 1 privind protecția proprietății din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că prin
Decizia nr. 1.227 din 20 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, sau prin
Decizia nr. 89 din 7 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 6 aprilie 2012, a stabilit că actul de sesizare a acesteia trebuie să fie încheierea întocmită de instanța judecătorească sau de arbitraj comercial în fața căreia a fost ridicată o excepție privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Sesizarea Curții este subsecventă efectuării controlului privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției realizat de către instanța judecătorească sau de arbitraj comercial, care are rolul de prim filtru în cadrul etapei judecătorești a procedurii soluționării excepției de neconstituționalitate. Potrivit dispozițiilor
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".
În ceea ce privește conținutul actului de sesizare a instanței constituționale, sunt aplicabile dispozițiile art. 261 din Codul de procedură civilă, norme imperative care stabilesc cuprinsul încheierii pronunțate de instanță, lipsa unor mențiuni putând atrage nulitatea acesteia, în condițiile art. 105 alin. 2 teza întâi din același cod. Astfel, încheierea, ca hotărâre dată de instanță în cursul judecății, are 3 părți: practicaua, considerente și dispozitiv. Practicaua cuprinde mențiunile prevăzute la art. 261 alin. 1 pct. 1-4; considerentele sau motivarea sunt prevăzute la pct. 5, iar dispozitivul, consacrat de pct. 6, constă în reproducerea în cea de-a treia parte a încheierii, a minutei. Dispozitivul este considerat partea cea mai importantă, esențială, a unei hotărâri judecătorești, întrucât el este susceptibil a fi pus în executare și împotriva lui se exercită căile de atac. Prin dispozitiv sunt soluționate toate cererile părților, indiferent dacă sunt cereri principale, accesorii sau incidentale.
Raportând aceste considerente la cauza de față, Curtea constată că actul de sesizare nu respectă dispozițiile art. 261 din Codul de procedură civilă.
Astfel, întrucât excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural, prin intermediul căruia autorul a solicitat instanței judecătorești sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate, instanța, exercitându-și competența prevăzută de lege, ar fi trebuit să constate admisibilitatea excepției, în cadrul considerentelor hotărârii, și să dispună sesizarea Curții prin dispozitivul aceleiași hotărâri. Or, în cauza de față, procedând la "sesizarea Curții Constituționale" prin practicaua Sentinței din data de 15 iunie 2011, Tribunalul București nu a respectat dispozițiile
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , ale art. 261 din Codul de procedură civilă și nici
Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 26 din 16 decembrie 2010
privind actele de sesizare a Curții Constituționale în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 27 decembrie 2010, prin care s-a statuat expres că "Dosarele Curții Constituționale având ca obiect excepții de neconstituționalitate cu privire la care Curtea este sesizată în temeiul art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, se vor constitui numai în baza actului de sesizare constând într-o încheiere distinctă, care va cuprinde punctele de vedere ale părților și opinia instanței asupra excepției. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților. Dispozitivul încheierii se va referi la soluția instanței cu privire la sesizarea Curții Constituționale". Așa fiind, Curtea constată că nu a fost sesizată în mod legal.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal și
art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Gheorghe Sava în Dosarul nr. 623/3/2011 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 mai 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.