Decizia nr. 574/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 63/2011

privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, excepție invocată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților Ana Maria Atodiresi, Nicoleta Boroftină, Simona Andreea Chirilă, Daniela Clipa, Rodica Elena Dodiță, Niculina Iocob, Violeta Morariu, Sorin Rîptea, Paula Stan, Gheorghe Șcarlii și Verona Zaharia, în Dosarul nr. 7.677/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 82D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 7.677/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 63/2011

privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, excepție invocată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților Ana Maria Atodiresi, Nicoleta Boroftină, Simona Andreea Chirilă, Daniela Clipa, Rodica Elena Dodiță, Niculina Iocob, Violeta Morariu, Sorin Rîptea, Paula Stan, Gheorghe Șcarlii și Verona Zaharia, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni privind plata unor drepturi salariale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că actul normativ criticat contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, dat fiind faptul că personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este singura categorie de personal bugetar care este exclusă de la aplicarea

Legii-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Mai mult, în opinia autorilor excepției, această categorie profesională este singura categorie de personal bugetar căreia i s-a diminuat prin lege specială cuantumul salariului sub nivelul avut înainte de intrarea în vigoare a

Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. În acest mod,

Legea nr. 63/2011

contravine următoarelor principii de drept european, prin raportare la dispozițiile art. 20 și ale art. 148 din Legea fundamentală: principiului priorității dreptului european, principiului legalității, principiului solidarității și al egalității de tratament, principiului previzibilității, precum și principiului securității și stabilității raporturilor juridice. Invocă cele statuate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile din 29 martie 2000, 24 mai 2005, 12 octombrie 2006, 27 ianuarie 2009, 6 decembrie 2007, 29 iulie 2008 și 24 martie 2009, pronunțate în cauzele Rotaru împotriva României, Buzescu împotriva României, Kaya împotriva României, Beian împotriva României, Teodorescu împotriva României, Burghelea împotriva României, Tudor Tudor împotriva României, și de către Curtea de Justiție a Comunităților Europene în hotărârile din 23 aprilie 1986, 27 martie 1980, 14 iulie 1972, pronunțate în cauzele C-294/83 - Partidul Ecologist "Les Verts" împotriva Parlamentului European, C-61/79 - Amministrazione delle finanze dello Stato împotriva Denkavit italiana Srl, C-57/69 - Azienda Colori Nazionali - ACNA S.p.a. împotriva Comisiei Comunităților Europene. De asemenea, în opinia autorilor excepției, actul normativ criticat contravine normelor din Legea fundamentală care garantează și ocrotesc dreptul de proprietate privată, precum și prevederilor similare cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dat fiind faptul că dreptul la salariu, privit ca drept de creanță, constituie un "bun" în sensul Convenției, astfel încât privarea de acest bun, fără caracter temporar și fără a fi justificată de niciuna dintre situațiile care pot determina restrângerea legală a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, în condițiile inexistenței vreunei despăgubiri, aduce o atingere dreptului de proprietate în substanța sa. Invocă cele statuate de Curtea de la Strasbourg în hotărârile din 26 noiembrie 2002, 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005, 23 octombrie 2007 și pronunțate în cauzele Buchen împotriva Republicii Cehe, Cazacu împotriva Republicii Moldova, Kechko împotriva Ucrainei, Kopecky împotriva Slovaciei.

Tribunalul Botoșani - Secția civilă consideră că actul normativ criticat este constituțional, arătând că, în conformitate cu art. 162 alin. (3) din Codul muncii, atributul stabilirii sistemului de salarizare al personalului bugetar aparține legiuitorului, astfel încât acesta poate adopta un regim salarial special, pentru anumite categorii de personal bugetar, în vederea realizării politicii sale într-o perioadă de criză economică.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este constituțional, arătând că această lege are caracter temporar și a fost adoptată cu scopul creării premiselor necesare în vederea asigurării fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale ale întregului personal didactic și didactic auxiliar din învățământ, fără discriminări. Se mai arată că actul normativ este aplicabil pentru viitor și nu afectează în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de exemplu, prin hotărârile din 19 aprilie 2007 și 20 mai 2010, pronunțate în cauzele Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei și Lelas împotriva Croației, distinge între dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

Legii nr. 63/2011

privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.

În opinia autorilor excepției, actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți, art. 136 alin. (1) privind proprietatea și alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietății private, în condițiile legii organice, și art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea reglementărilor europene, cu caracter obligatoriu, față de dispozițiile contrare din legile interne.

De asemenea, se mai invocă prevederile art. 17 cu privire la dreptul de proprietate cuprins în Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 1 - Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția, Curtea constată următoarele:

1.

Legea nr. 63/2011

este un act normativ cu aplicare limitată în timp, în decursul anului 2011, reglementând salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.

În legătură cu problematica examinării unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare."

Așadar, în conformitate cu această jurisprudență, Curtea urmează să se pronunțe asupra prevederilor acestui act normativ, având în vedere că raporturile juridice născute în decursul anului 2011, sub aspectul salarizării, continuă să își producă efecte juridice în privința autorilor excepției.

2. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra prevederilor

Legii nr. 63/2011 , în raport cu aceleași dispoziții constituționale, și cu o motivare identică.

Astfel, prin

Decizia nr. 130 din 16 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012, Curtea a respins excepția ca neîntemeiată, statuând că este lipsită de temei critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, din perspectiva instituirii, prin prevederile legale criticate, a unei discriminări în cazul personalului didactic și didactic auxiliar, față de restul salariaților plătiți din fondurile publice. S-a arătat, în decizia menționată, că a existat o situație juridică specifică, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.

În acest context specific salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ. Se asigură astfel un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.

În aceste condiții, Curtea a constatat că situația obiectiv diferită a personalului didactic și didactic auxiliar justifică instituirea unui tratament juridic distinct în ceea ce privește salarizarea acestei categorii profesionale, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării principiului egalității în drepturi.

De asemenea, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate cu privire la încălcarea normelor constituționale și convenționale privind proprietatea privată, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un "bun",prin

Decizia nr. 575 din 4 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea a constatat, în legătură cu distincția dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată, că în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu un anumit cuantum (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94).

În aceste condiții, Curtea a reținut, în esență, că legea supusă controlului de constituționalitate stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare și până la finele anului 2011, așadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerință de tipul privării de proprietate.

Cât privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).

De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigențelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme

Legea nr. 63/2011

a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reținut că drepturile câștigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate.

De asemenea, prin

Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Curtea a statuat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privința salariului vizează numai sumele certe, lichide și exigibile. Curtea a observat că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunțată în Cauza Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietății.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluțiile, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate anterior își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 63/2011

privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, excepție invocată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților Ana Maria Atodiresi, Nicoleta Boroftină, Simona Andreea Chirilă, Daniela Clipa, Rodica Elena Dodiță, Niculina Iocob, Violeta Morariu, Sorin Rîptea, Paula Stan, Gheorghe Șcarlii și Verona Zaharia în Dosarul nr. 7.677/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2012.