Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 484/2012

referitoare la excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, în ansamblul său, precum și, în special, a art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

prezumat în vigoare

Data actului
10 mai 2012
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 507 din 24 iulie 2012
Citează
8 acte
Structură
0 articole · 13.019 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 119/2007 24 octombrie 2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate …

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, în ansamblul său, precum și, în special, a

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , excepție ridicată de Societatea Comercială Orient Farm - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 19.923/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.086D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 19.923/211/2009, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, în ansamblul său, precum și, în special, a

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , excepție ridicată de Societatea Comercială Orient Farm - S.R.L. din Cluj-Napoca cu prilejul soluționării unei cauze având ca obiect o somație de plată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, prin dispozițiile art. 7 alin. (1) din ordonanța de urgență criticată, judecătorul cererii de emitere a unei ordonanțe de plată se transformă într-o autoritate care încearcă să impună unei părți să plătească înainte de a se efectua orice verificare cu privire la creanța în cauză, fiind astfel înfrânt principiul constituțional al caracterului unitar, imparțial și egalitar al justiției.

Autorul mai arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

în ansamblul său, prin procedura rapidă și sumară pe care o reglementează, încalcă dreptul constituțional la un proces echitabil prin aceea că, dacă cererea în anulare formulată de debitor se respinge, ordonanța de plată rămâne irevocabilă, constituie titlu executoriu și se bucură de autoritate de lucru judecat, debitorul nemaiavând posibilitatea să-și dovedească ulterior, pe calea unei acțiuni de drept comun, drepturile asupra fondului raporturilor juridice dintre părți.

De asemenea, mai arată că ordonanța de urgență criticată aduce atingere dreptului de proprietate privată al debitorului, deoarece afectează în mod direct patrimoniul acestuia prin obligarea la plata sumei pretinse de creditor. În acest fel, debitorul suferă prejudicii în condițiile în care creanța creditorului nu a fost suficient verificată și analizată de către instanță pe fondul cauzei.

Judecătoria Cluj-Napoca consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, procedura somației de plată fiind o procedură specială în materia executării creanțelor, pe care legiuitorul a fost abilitat să o reglementeze conform atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", cu condiția ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziții constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, în ansamblul său, precum și, în special,

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, și aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 118/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Titlul ordonanței a fost modificat prin

art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2011

pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, aceasta fiind în prezent intitulată "Ordonanță de urgență privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști". Textul art. 7 alin. (1) din ordonanța de urgență criticată are următorul cuprins:

- Art. 7 alin. (1): "Pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înțelegere a părților asupra modalităților de plată. Citația va fi înmânată părții cu 3 zile înaintea termenului de judecată."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată și art. 124 alin. (2) privind caracterul unitar, imparțial și egalitar al justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , atât în ansamblul său, cât și asupra prevederilor art. 7, prin raportare la critici similare, constatând constituționalitatea acestora.

Astfel, în ceea ce privește critica prin raportare la dispozițiile art. 124 alin. (2) din Constituție, potrivit căreia judecătorul cererii de emitere a ordonanței de plată se transformă într-o autoritate care încearcă să impună unei părți să plătească înainte de a se efectua orice verificare, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Prevederea legală criticată este în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la soluționarea pricinilor în primă instanță, are obligația de a încerca împăcarea părților. Faptul că, potrivit aceluiași text de lege, judecătorul citează părțile pentru explicații și lămuriri și stăruie în efectuarea plății sumei datorate nu înseamnă că acesta se antepronunță, întrucât hotărârea se va da numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 10 din actul normativ criticat dispune că ordonanța de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte probe administrate, instanța constatând că cererea este întemeiată.

De asemenea, Curtea mai constată că ordonanța de urgență criticată nu cuprinde dispoziții contrare accesului liber la justiție și dreptului părților la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, instituie toate garanțiile procedurale pentru ca atât creditorul, cât și debitorul să beneficieze de acestea. Într-adevăr,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

are în vedere necesitatea soluționării cu operativitate a litigiilor comerciale, și anume ca întreaga procedură referitoare la cererea privind creanța de plată să nu poată depăși 90 de zile de la data introducerii cererii creditorului. Însă faptul că ordonanța de plată irevocabilă constituie titlu executoriu nu încalcă drepturile debitorului, care a avut posibilitatea să își formuleze apărările și să administreze orice probă prin parcurgerea fazelor de judecată reglementate de actul normativ, precum și prin posibilitatea formulării contestației la executare, potrivit dreptului comun. În acest sens Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 992 din 7 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008.

Prin urmare, critica autorului excepției de neconstituționalitate potrivit căreia ordonanța de urgență, în ansamblul său, este neconstituțională, deoarece procedura "rapidă" și "sumară" pentru emiterea ordonanței de plată îngrădește accesul liber la justiție și nu asigură debitorului un proces echitabil, este neîntemeiată.

Nici critica autorului raportată la art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție nu poate fi reținută, întrucât ordonanța de urgență criticată reglementează procedura recuperării pe cale judecătorească exclusiv a acelor creanțe care izvorăsc din contracte comerciale și care sunt, în același timp, certe, lichide și exigibile. În acest scop, la cererea privind creanța de plată a prețului creditorul trebuie să anexeze, potrivit art. 6 alin. (2) din ordonanță, înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Potrivit art. 9, debitorul poate contesta creanța prin întâmpinare, instanța urmând să verifice dacă această contestație este întemeiată, iar art. 10 alin. (1) prevede că, în cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanța emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată. Conform art. 13 alin. (1), împotriva ordonanței de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia. Din toate aceste texte de lege rezultă în mod evident că procedura ce face obiectul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007

se desfășoară într-un cadru procesual menit să asigure toate garanțiile ce caracterizează un proces echitabil, iar debitorul are la îndemână suficiente mijloace procedurale pentru a-și apăra interesele. Curtea s-a pronunțat în acest sens prin

Decizia nr. 1.070 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 20 octombrie 2010, și

Decizia nr. 440 din 7 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții, atât soluțiile, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, în ansamblul său, precum și, în special, a

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , excepție ridicată de Societatea Comercială Orient Farm - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 19.923/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2012.

PREȘEDINTELE
CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.