Decizia nr. 534/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție invocată de Constantin Marian în Dosarul nr. 5.570/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 236D/2012.

La apelul nominal răspunde consilier juridic Mihaela Jugaru, pentru partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, cu delegație depusă la dosar. Se constată lipsa autorului excepției, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 249D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție invocată de Fekete Vasile în Dosarul nr. 2.008/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde consilier juridic Mihaela Jugaru, pentru partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, cu delegație depusă la dosar. Se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate invocate în dosarele nr. 236D/2012 și nr. 249D/2012, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Partea prezentă nu se opune conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Reținând identitatea de obiect, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 249D/2012 la Dosarul nr. 236D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând

deciziile Curții Constituționale nr. 953 din 12 iulie 2011

și nr. 147 din 8 februarie 2011.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 11 ianuarie 2012 și 6 decembrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 5.570/2/2011 și nr. 2.008/2/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție invocată de Constantin Marian și, respectiv, Fekete Vasile în cauze având ca obiect soluționarea unor acțiuni în constatarea calității de lucrător/colaborator al Securității.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că actul normativ criticat creează o discriminare între foștii lucrători ai Securității și actualii ofițeri ai Serviciului Român de Informații, în sensul că, deși, în opinia sa, îndatoririle profesionale îndeplinite sunt identice, doar primei categorii îi incumbă o responsabilitate morală și juridică, în temeiul actelor normative criticate. Se mai susține că, deși prin activitatea desfășurată în calitatea sa de ofițer al fostei Securități nu a îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale cetățenilor, actul normativ criticat reprezintă un veritabil tratament inuman și degradant la adresa foștilor ofițeri de Securitate.

De asemenea, în Dosarul nr. 249D/2012, autorul excepției susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

conservă viciile de neconstituționalitate ale

Legii nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, cu modificările și completările ulterioare, care a fost declarată neconstituțională prin

Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 . Se susține că ordonanța de urgență criticată menține confuzia între funcțiile de anchetă și de decizie ale Consiliului pentru Studierea Arhivelor Securității, prin lipsa de contradictorialitate și de publicitate a dezbaterilor, prin limitarea dreptului la apărare al persoanelor verificate sau prin modul de administrare a probelor. Se mai arată că jurisdicția exercitată de Consiliu este o veritabilă jurisdicție extraordinară, iar natura juridică a acestui organ este cea a unei instanțe extraordinare. Se susține că, în acest mod, actul normativ criticat instituie o răspundere morală și juridică colectivă, fără existența vinovăției. În egală măsură, activitatea foștilor lucrători sau colaboratori ai Securității nu poate fi apreciată ca aducând atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului fără a exista o probațiune în acest sens. De asemenea, prin introducerea acțiunilor în constatarea calității de lucrător/colaborator al fostei Securități, Consiliul se substituie în dreptul cetățeanului de a avea acces liber la justiție pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, realizându-se o extindere nejustificată a sferei titularilor acestui drept.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 236D/2012, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie. Exprimându-și opinia în Dosarul nr. 249D/2012, consideră că actul normativ criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, deoarece actul normativ criticat se aplică pentru viitor, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care se constată calitatea de lucrător sau colaborator al Securității, hotărârea fiind întemeiată pe probatoriul administrat de părți. Se mai apreciază că natura juridică a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu este aceea a unui organ judiciar, iar adeverințele eliberate pot fi contestate în fața instanței de contencios administrativ.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este constituțional, invocând în acest sens

deciziile Curții Constituționale nr. 530 din 9 aprilie 2009 , nr. 815 din 19 mai 2009, nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, nr. 436 din 15 aprilie 2010, nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, nr. 45 din 20 ianuarie 2011, nr. 546 din 28 aprilie 2011, nr. 608 din 12 mai 2011 și nr. 1.157 din 13 septembrie 2011.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierilor de sesizare, îl reprezintă prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008.

Din analiza notelor scrise ale autorului excepției, formulate în Dosarul nr. 236D/2012, rezultă că acesta critică pentru neconstituționalitate atât

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , cât și

Legea nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Curtea constată însă că, în acord cu jurisprudența sa (de exemplu,

Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006), ordonanțele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituție, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare și devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din rațiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare conservă și elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern.

Prin urmare, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, astfel cum a fost aprobată prin

Legea nr. 293/2008 .

În opinia autorilor excepției, actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, democratic și social, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 22 - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 23 - Libertatea individuală, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 54 - Fidelitatea față de țară, art. 55 - Apărarea țării, art. 57 - Exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 126 - Instanțele judecătorești.

De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, art. 8 - Dreptul la respectarea vieții private și de familie, art. 9 - Libertatea de gândire, conștiință și religie, art. 10 - Libertatea de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminării și art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale primului Protocol adițional la Convenție, ale protocoalelor nr. 4, nr. 6, nr. 7, nr. 11, nr. 13 și nr. 14 adiționale la Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

și a statuat că acestea nu contravin dispozițiilor constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză.

Curtea a reținut în mod constant că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

a adus o modificare a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securității, realizând o reconfigurare a statutului juridic al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale, ale cărei acte privind accesul la dosar și deconspirarea Securității sunt supuse controlului instanțelor judecătorești.

Curtea a arătat că actuala reglementare legală are ca finalitate deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011,

Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, sau

Decizia nr. 1.252 din 22 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012.

Prin aceste decizii, invocând jurisprudența sa anterioară, Curtea a mai constatat că este neîntemeiată critica referitoare la nesocotirea dispozițiilor constituționale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor și libertăților persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a promova acțiuni în constatarea calității de lucrător sau de colaborator al Securității nu reprezintă o substituire a acestuia în atribuțiile Avocatului Poporului. Această instituție dispune de mecanisme specifice, reglementate în legea sa de organizare și funcționare, de natură să asigure realizarea rolului său constituțional. De altfel, potrivit prevederilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004, "în exercitarea atribuțiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autorităților publice".

Totodată, prin deciziile menționate, Curtea a statuat că, în condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității este introdusă la o instanță de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu sunt de natură să confere Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității rolul de instanță extraordinară, astfel că nu se poate susține încălcarea dispozițiilor art. 126 alin. (5) din Constituție.

Cu privire la critica referitoare la competența exclusivă a unei singure instanțe de soluționare a cauzelor având ca obiect constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, și anume Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, Curtea Constituțională a observat, prin

Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție, justiția se realizează prin instanțele judecătorești, a căror competență este stabilită numai prin lege. Or, dispozițiile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

satisfac exigențele constituționale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicția înființării de instanțe extraordinare.

Prin aceeași decizie, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalității în drepturi, deoarece

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu instituie niciun privilegiu sau discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Totodată, prin

Decizia nr. 1.311 din 14 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 15 noiembrie 2010, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

ca neîntemeiată, reținând că, în condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității este introdusă la o instanță de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare și nici celelalte drepturi și libertăți fundamentale invocate, părțile având deopotrivă posibilitatea de a uza de garanțiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-și susține poziția asupra problemelor de fapt și de drept.

De asemenea, în legătură cu susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 126 alin. (6) din Constituție deoarece actele normative criticate stabilesc competența instanțelor de contencios administrativ de a se pronunța asupra unor acte de comandament cu caracter militar, care, în opinia autorului excepției, sunt specifice activității serviciilor de informații, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată. Așa cum a statuat Curtea prin

Decizia nr. 219 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2012, promovarea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, pe calea contenciosului administrativ, nu reglementează controlul judecătoresc al unor acte de comandament cu caracter militar. Controlul legalității sau temeiniciei unor astfel de acte excedează cadrului normativ al ordonanței de urgență criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind în mod univoc menționat, și anume "accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității".

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența precitată și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție invocată de Constantin Marian și Fekete Vasile în Dosarele nr. 5.570/2/2011 și nr. 2.008/2/2011 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 mai 2012.