Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 517/2012

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

prezumat în vigoare

Data actului
15 mai 2012
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 522 din 27 iulie 2012
Citează
7 acte
Structură
0 articole · 8.888 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 207/122/2009 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.370D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită păstrarea jurisprudenței Curții în materie în sensul respingerii excepției ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 207/122/2009, Tribunalul Giurgiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că textul de lege criticat a fost interpretat de către instanțele de judecată ca realizând o abrogare implicită a prevederilor

art. 72 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă. Or, după intrarea în vigoare a

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative nu mai există temei legal pentru a opera abrogarea implicită, dispozițiile

art. 62 și 63 din Legea nr. 24/2000

reglementând în mod imperativ abrogarea expresă directă, enumerarea datelor de identificare a tuturor actelor normative vizate. Prin urmare, prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii trebuie interpretate prin prisma regulilor de tehnică legislativă reglementate de art. 1 alin. (2) și

art. 15 din Legea nr. 24/2000

. În opinia autorului excepției, orice altă interpretare este contrară jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia legiuitorul are obligația elaborării unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilității acestora, în sensul că acestea trebuie să fie coerente, să evite paralelismul legislativ și să aibă vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale. Se susține că, prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești diferite asupra aceleiași probleme de drept este încălcat art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Mai mult, în temeiul art. 1 alin. (5) din Constituție, Parlamentul este obligat să respecte Constituția și celelalte legi, respectiv acesta poate să modifice prevederile legale în vigoare prin abrogare expresă, iar nu implicită, fiindcă, procedând în acest mod, ar contraveni principiului coerenței legislative.

Tribunalul Giurgiu - Secția civilă arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 126 din Constituție, legiuitorul este în măsură să reglementeze competența instanțelor judecătorești și să modifice, pentru viitor, această competență. Măsura reglementată are ca finalitate asigurarea judecării cu celeritate a cauzelor în vederea protejării interesului salariaților.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, dispoziții care au următorul conținut: "Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...] - orice alte dispoziții contrare."

Autorul excepției apreciază că dispozițiile

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat și obligativitatea respectării Constituției și a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială și în art. 79 alin. (1) referitor la Consiliul legislativ.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Ulterior sesizării sale, textul de lege criticat a fost abrogat prin dispozițiile

art. I pct. 107 din Legea nr. 40/2011

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011. Or, Curtea reține că în cauză este aplicabilă

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011 prin care s-a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

2. Curtea reține că s-a pronunțat asupra dispozițiilor de lege criticate prin numeroase decizii. Spre exemplu, prin

Decizia nr. 1.017 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, respingând excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă, Curtea a constatat că întreaga motivare a acesteia se referea la modul de interpretare și aplicare în timp a două legi organice, și anume

Legea nr. 53/2003

- Codul muncii și

Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă.

Curtea a constatat că aspectele invocate de autorul excepției țin de modul de aplicare a legii și de stabilirea unei interpretări unitare a actelor normative, iar soluționarea acestora nu intră în competența instanței de contencios constituțional, așa cum este reglementată aceasta de Legea fundamentală și de

Legea nr. 47/1992 , ci în cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a celorlalte instanțe de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.

De asemenea, Curtea a reținut că atribuțiile sale privind analiza conformității unor texte de lege cu Constituția nu se pot extinde și asupra aspectelor ce țin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atât timp cât aceste norme nu au relevanță în plan constituțional.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 207/122/2009 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.