Decizia nr. 532/2012

Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
Legii nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în Dosarul nr. 3.462/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 151D/2012.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 157D/2012, nr. 158D/2012, nr. 164D/2012, nr. 167D/2012-171D/2012, nr. 174D/2012, nr. 176D/2012-179D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în dosarele nr. 3.445/40/2011, nr. 3.639/40/2011, nr. 3.659/40/2011, nr. 3.679/40/2011, nr. 3.650/40/2011, nr. 3.629/40/2011, nr. 3.446/40/2011, nr. 3.479/40/2011, nr. 3.503/40/2011, nr. 3.486/40/2011, nr. 3.633/40/2011, nr. 3.657/40/2011 și nr. 3.661/40/2011 ale Tribunalului Botoșani - Secția I civilă.
Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 154D/2012, nr. 165D/2012, nr. 166D/2012, nr. 173D/2012, nr. 175D/2012 și nr. 182D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată, din oficiu, de Tribunalul Botoșani - Secția I civilă în dosarele nr. 3.485/40/2011, nr. 3/40/2011, nr. 3.983/40/2011, nr. 992/40/2011*, nr. 3.498/40/2011 și nr. 4.431/40/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor nr. 151D/2012, nr. 154D/2012, nr. 157D/2012, nr. 158D/2012, nr. 164D/2012 - nr. 171D/2012, nr. 173D/2012 - nr. 179D/2012 și nr. 182D/2012.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 154D/2012, nr. 157D/2012, nr. 158D/2012, nr. 164D/2012 - nr. 171D/2012, nr. 173D/2012 - nr. 179D/2012 și nr. 182D/2012 la Dosarul nr. 151D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume
Decizia nr. 1.655/2010 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 10 noiembrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 3.485/40/2011, nr. 3/40/2011, nr. 3.498/40/2011 și nr. 4.431/40/2011, încheierile din 16 noiembrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 3.462/40/2011, nr. 3.639/40/2011, nr. 3.659/40/2011, nr. 3.679/40/2011, nr. 3.650/40/2011, nr. 3.629/40/2011, nr. 3.446/40/2011, nr. 992/40/2011*, nr. 3.479/40/2011, nr. 3.503/40/2011, nr. 3.486/40/2011, nr. 3.633/40/2011 și nr. 3.657/40/2011, încheierile din 22 noiembrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 3.445/40/2011 și nr. 3.661/40/2011, precum și prin Încheierea din 15 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3.983/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția a I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
Legii nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de instanța de judecată, din oficiu, precum și de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani în cauze având ca obiect litigii de muncă.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textele de lege criticate încalcă grav dreptul de proprietate asupra bunului reprezentat de salariul cuvenit pentru munca prestată, fără a exista vreuna din cauzele prevăzute de art. 53 din Constituție . De asemenea, arată că, în schimbul diminuării drepturilor salariale potrivit dispozițiilor legale criticate, nu se acordă despăgubiri proporționale.
Sunt invocate hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005 și 23 octombrie 2007, pronunțate în cauzele Kopecky împotriva Slovaciei, Kechko împotriva Ucrainei și Cazacu împotriva Republicii Moldova. Așa fiind, apreciază că reglementarea criticată contravine și art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Totodată, apreciază că modul în care a fost promulgată
Legea nr. 118/2010
contravine dispozițiilor art. 147 alin. (2) din Constituție, prevederilor
art. 15 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, precum și celor ale art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaților.
În final arată că, deși prevederile
Legii nr. 118/2010
referitoare la diminuarea salariilor ar fi trebuit aplicate până la data de 31 decembrie 2010, legea criticată își produce efectele și în prezent, întrucât calculul drepturilor salariale aferente anului 2011 are ca bază salariul brut din luna octombrie a anului 2010.
În dosarele Curții Constituționale nr. 151D/2012, 157D/2012, 158D/2012, 164D/2012, 167D/2012, 168D/2012, 169D/2012, 170D/2012, 171D/2012, 174D/2012, 176D/2012, 177D/2012, 178D/2012 și 179D/2012, Tribunalul Botoșani - Secția I-a civilă și-a exprimat opinia în sensul că
Legea nr. 118/2010
este neconstituțională, în raport cu dispozițiile art. 147 alin. (2) din Constituție . În acest sens, invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 975/2010 , din ale cărei considerente instanța observă că
Legea nr. 118/2010
nu putea să între în vigoare la data de 3 iulie 2010, atât timp cât a fost înregistrată în termen legal o obiecție de neconstitu ționalitate. Așa fiind, apreciază că prin nerespectarea termenelor și condițiilor impuse de
Legea nr. 47/1992
a fost lipsită de substanță forma de control de constituționalitate a legilor înainte de promulgarea acestora,
Legea nr. 118/2010
încălcând, astfel, atât dispozițiile art. 146 din Constituție, cât și pe cele ale art. 1 alin. (3) și (5) și art. 16 din Legea fundamentală.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că reglementarea criticată este constituțională, sens în care invocă și jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
Legii nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că actul normativ criticat încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român, art. 16 alin. (2) potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1)-(3) referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 77 alin. (3) privind legiferarea, art. 136 alin. (1)-(5) privind proprietatea, art. 147 alin. (2) cu privire la deciziile Curții Constituționale și art. 148 alin. (2) referitoare la integrarea în Uniunea Europeană.
Totodată, apreciază că acesta contravine și prevederilor art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul de proprietate și art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu privire la protecția proprietății.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, deși potrivit
art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 , prevederile acestui act normativ au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, ele continuă să își producă efectele juridice în prezentele cauze, astfel încât, Curtea urmează a analiza constituționalitatea prevederilor ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate.
1. În ce privește criticile de natură extrinsecă, referitoare la neconstituționalitatea procedurii de adoptare și promulgare a
Legii nr. 118/2010 , și anume la nerespectarea termenului pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curții Constituționale asupra unei legi anterior promulgării, prevăzut de
art. 15 din Legea nr. 47/1992 , prin
Decizia nr. 256 din 20 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2012, Curtea a reținut că natura juridică a acestui termen este una de protecție a titularilor dreptului de sesizare a Curții Constituționale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii și eludarea, în acest fel, a controlului de constituționalitate a priori. Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare și-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituționalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceștia să își fi exercitat dreptul prevăzut de
art. 146 lit. a) din Constituție. Or, cu privire la viitoarea Lege nr. 118/2010 , titularii dreptului de sesizare prevăzuți la art. 146 lit. a) din Constituție și-au exercitat acest drept.
Astfel, chiar dacă Președintele a promulgat legea criticată pentru neconstituționalitate, aceștia aveau dreptul și posibilitatea să sesizeze Curtea Constituțională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării.
Încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituționalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigențelor de ordin constituțional.
Promulgarea este un act ulterior adoptării legii și exterior voinței emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituționalitate în legătură cu acesta nu afectează constituționalitatea extrinsecă a legii (a se vedea
Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011).
2. Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea constată că soluția legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză.
Astfel, prin decizia anterior menționată și
Decizia nr. 259 din 20 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Curtea a constatat cădreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, iar diminuarea să se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilității dispozițiilor legale criticate cu fiecare dintre condițiile strict și limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea, însă, a dispozițiilor art. 53 din Constituție.
Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este prevăzută prin
Legea nr. 118/2010
și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, această soluție legislativă a fost determinată de apărarea ┬'bdsecurității naționale┬╗, noțiune înțeleasă în sensul unor aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului.
Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.
De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în același cuantum și mod. Curtea a observat, totodată, că măsura criticată prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, și anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat."
În ceea ce privește susținerea referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, Curtea a stabilit că drepturile salariale constituie un bun ce intră în sfera de protecție a dreptului de proprietate, dar care nu vizează drepturile salariale viitoare, ci numai cuantumul sumelor aferente salariilor care sunt certe, lichide și exigibile.
Curtea a mai constatat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Așa fiind, Curtea a reținut că nu poate fi invocată protecția dreptului de proprietate din moment ce salariile viitoare nu pot fi considerate bunuri și, prin urmare, textele constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată și protecția proprietății nu au incidență în cauză.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
Legii nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Botoșani - Secția I civilă în dosarele nr. 3.485/40/2011, nr. 3/40/2011, nr. 3.983/40/2011, nr. 992/40/2011*, nr. 3.498/40/2011 și nr. 4.431/40/2011, precum și de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în dosarele nr. 3.462/40/2011, nr. 3.639/40/2011, nr. 3.659/40/2011, nr. 3.679/40/2011, nr. 3.650/40/2011, nr. 3.629/40/2011, nr. 3.446/40/2011, nr. 3.479/40/2011, nr. 3.503/40/2011, nr. 3.486/40/2011, nr. 3.633/40/2011, nr. 3.657/40/2011, nr. 3.445/40/2011 și nr. 3.661/40/2011 ale aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 mai 2012.