Decizia nr. 787/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Adrian Gheorghe Tabora în Dosarul nr. 1.342/111/2011 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 416D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.342/111/2011, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Excepția a fost ridicată de Adrian Gheorghe Tabora cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 622/LM din 9 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 1.342/111/2011 având ca obiect o acțiune în constatare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate, care dispun o diminuare a drepturilor salariale ale personalului bugetar cu 25%, sunt contrare dispozițiilor Legii fundamentale care consacră dreptul la muncă și prevăd că economia României este economie de piață. În acest sens, arată că statul intervine în raporturile de muncă stabilite prin contract individual sau colectiv între salariați și angajator. De asemenea, prevederile criticate încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, deoarece măsura diminuării veniturilor salariale nu se aplică decât în sectorul bugetar, iar nu și în sectorul privat. Totodată, acestea aduc atingere și dreptului de proprietate, salariul reprezentând un "bun" în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, întrucât reglementarea criticată a fost determinată de necesitatea asigurării stabilității economice a țării în contextul crizei economice mondiale și este limitată în timp. În același sens, a invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin Decizia pronunțată în cauzele "Mihăieș și Senteș contra României".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor prevederi ale Legii fundamentale: art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 referitor la muncă și protecția socială a muncii, art. 56 alin. (2) și (3) privind contribuțiile financiare, art. 135 privind economia și finanțele publice și art. 136 referitor la proprietate. De asemenea, invocă încălcarea art. 20 din Constituție prin raportare la prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la proprietate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

Legii nr. 118/2010 , referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar, au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 din lege. Cu toate acestea, ele continuă să își producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenței sale, și anume

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a se pronunța asupra constituționalității textelor de lege cu care a fost sesizată.

Analizând, prin urmare, textele de lege criticate, Curtea constată că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Curtea, reiterând ce le statuate prin deciziile nr. 872 și 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reținut, în esență, că dreptul la salariu este un aspect al dreptului la muncă, drept fundamental, iar diminuarea sa constituie o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. Cu toate acestea, Curtea a constatat că măsura privind diminuarea drepturilor salariale se supune condițiilor art. 53 din Constituție referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.

De asemenea, prin

Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011, Curtea Constituțională a statuat că "statul poate, în mod temporar, decide reducerea salariilor întregului personal plătit din fonduri publice în limite rezonabile [...], răspunzând astfel unei situații de gravă criză economică ce afectează statul".

Curtea, având în vedere că drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt stabilite în condițiile legii, constată totodată că intervenția statului în sensul modificării acestor drepturi nu poate fi privită ca o imixtiune nejustificată în raporturile dintre angajator și salariat, așa cum se susține în critica de neconstituționalitate.

Cu privire la criticile vizând încălcarea dreptului de proprietate, Curtea reține, în acord cu cele statuate în

Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera dreptului de proprietate.

Aceste concluzii sunt susținute și de cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele "Mihăieș și Senteș contra României", în care a arătat că reducerea drepturilor salariale cu 25% în temeiul

Legii nr. 118/2010

nu poate fi analizată din perspectiva art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât cu dificultate s-ar putea reține că este pus în discuție un "bun" în sensul articolului menționat.

De altfel, instanța de la Strasbourg a arătat că, și în ipoteza în care ar aborda drepturile salariale afectate de

Legea nr. 118/2010

ca fiind "bunuri", tot nu ar reține încălcarea prevederilor convenționale, măsura reducerii drepturilor salariale necreând o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Prin urmare, Curtea a considerat că statul român nu a depășit marja sa de apreciere și nu a rupt justul echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.

Cât privește susținerea potrivit căreia prevederile de lege criticate ar aduce atingere principiului egalității în drepturi a cetățenilor, Curtea reține că salariații plătiți din fonduri publice se află într-o situație diferită față de ceilalți salariați, din sectorul privat, sub aspectul sursei ce asigură plata drepturilor salariale, fapt ce justifică în mod obiectiv și rezonabil tratamentul juridic instituit. Astfel, dispozițiile

Legii nr. 118/2010

urmăresc, așa cum de altfel reiese din însuși titlul acestui act normativ, instituirea unor măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Prin urmare, sunt vizate fondurile bugetare. Așa fiind, prevederea unor reduceri a veniturilor salariale pentru salariații din sectorul privat ar fi fost lipsită de relevanță din această perspectivă.

În sfârșit, Curtea constată că, deși prevederile de lege criticate urmăresc realizarea echilibrului bugetar, acest obiectiv nu se realizează prin impunerea unor taxe, impozite ori a altor prestații, astfel că dispozițiile art. 56 din Constituție nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Adrian Gheorghe Tabora în Dosarul nr. 1.342/111/2011 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2012.