Decizia nr. 766/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 257 alin. (2^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Maria Manea, prin mandatar Constantin Manea, în Dosarul nr. 43.455/3/2010 (nr. vechi 3.862/2011) al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 128D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă, arată că dispozițiile art. 115 alin. (1) din Constituție se referă doar la ordonanțele simple, nefiind aplicabile și ordonanțelor de urgență. Referitor la critica de neconstituționalitate intrinsecă, consideră că sunt valabile cele statuate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 261/2012 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 43.455/3/2010 (nr. vechi 3.862/2011), Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 257 alin. (2^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății.

Excepția a fost ridicată de Maria Manea, prin mandatar Constantin Manea, cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat, care prevede că pensionarii care obțin venituri din pensie ce depășesc suma de 740 lei lunar sunt obligați la plata unei contribuții de asigurări sociale de sănătate de 5,5% din aceste venituri, este contrar prevederilor art. 47 alin. (1) din Constituție referitor la dreptul la un nivel de trai decent. Astfel, consideră că, în realitate, se instituie o dublă impozitare a pensiei,având în vedere că până la pensionare a cotizat atât pentru asigurările sociale de sănătate, cât și pentru pensie. De asemenea, susține că este încălcat art. 115 alin. (1) din Constituție, întrucât reglementările ce fac obiectul legilor organice, așa cum sunt cele criticate, nu pot fi adoptate pe calea ordonanțelor de urgență.

Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate nu constituie domeniu de reglementare al legii organice. Totodată, dispozițiile art. 115 alin. (1) din Constituție se referă la ordonanțele simple, nu la ordonanțele de urgență. De asemenea, consideră că nu se instituie o dublă impozitare. În plus, reglementarea avută în vedere reprezintă o opțiune a legiuitorului care dispune de o marjă de apreciere destul de largă asupra relațiilor sociale pe care le reglementează și care nu poate fi sancționată din punctul de vedere al constituționalității potrivit art. 47 din Legea fundamentală, dacă standardul dincolo de care contribuția criticată este datorată nu coboară sub o anumită limită, care să facă imposibilă sau deosebit de dificilă din punct de vedere material existența individului.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 257 alin. (2^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. În realitate, Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. I pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 , dispoziții care introduc alin. (2^2) la

art. 257 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu următorul conținut: "Pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)."

Autorul excepției consideră că textul de lege criticat încalcă următoarele prevederi din Constituție : art. 47 alin. (1) referitor la dreptul la un nivel de trai decent și art. 115 alin. (1) privind condițiile emiterii ordonanțelor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate, prevederile

art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006

au fost modificate prin dispozițiile art. II pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 8 mai 2012. Această modificare a intervenit pentru a pune de acord dispozițiile

Legii nr. 95/2006

referitoare la contribuția datorată de pensionari la fondul asigurărilor sociale de sănătate cu cele constatate de instanța de contencios constituțional prin deciziile nr. 223 și nr. 224 din 13 martie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, în care s-a arătat că "dispozițiile

art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 de lei." Astfel, în prezent,

art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006

are următoarea redactare: "Pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor

Legii nr. 571/2003 , cu modificările și completările ulterioare."

Curtea apreciază că, din perspectiva criticii de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză, dispozițiile modificate ale

art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006

păstrează soluția legislativă criticată.

Astfel, o primă critică formulată de autorul excepției privește neconstituționalitatea extrinsecă a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2010 , sens în care sunt invocate prevederile art. 115 alin. (1) din Constituție.

Față de această critică, Curtea reține că prevederile constituționale invocate reglementează condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe simple, iar nu ordonanțe de urgență, așa cum interpretează autorul excepției. În plus, dispozițiile de lege criticate nu fac obiectul exclusiv de reglementare al legii organice.

Prin urmare, Curtea constată că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 115 alin. (1) din Constituție.

O a doua critică vizează neconstituționalitatea intrinsecă a textului de lege supus analizei Curții Constituționale. Astfel, această critică privește obligația ce revine pensionarilor de a plăti contribuția de asigurare de sănătate, autorul excepției considerând că astfel se instituie o dublă impozitare de vreme ce, înainte de pensionare, a contribuit atât la constituirea fondurilor publice de pensii, cât și a celor de asigurări de sănătate.

Referitor la această critică, Curtea reține că sistemul public de pensii și sistemul public de asigurări sociale de sănătate reprezintă două sisteme diferite de asigurări sociale ce vizează drepturi diferite. Astfel, sunt irelevante aspectele invocate de autorul excepției referitoare la contribuția sa la sistemul public de pensii înainte de pensionarea sa.

Cât privește obligația de a contribui la sistemul de asigurări sociale de sănătate, Curtea a arătat în mod constant în jurisprudența sa că aceasta este expresia principiului solidarității sistemului asigurărilor sociale de sănătate, principiu consacrat în

art. 208 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 95/2006 . Astfel, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate.

De asemenea, Curtea a reținut că dispozițiile art. 56 din Constituție prevăd obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăși îndeplinirea obligației constituționale a statului de a asigura ocrotirea sănătății și protecția socială a cetățenilor. Implicarea deopotrivă a statului și a cetățenilor în realizarea acestui obiectiv este reflectată în chiar dispozițiile

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 , în care se arată că "Asistența de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societății în vederea protejării și promovării sănătății populației. Asistența de sănătate publică se realizează prin ansamblul măsurilor politico-legislative, al programelor și strategiilor adresate determinanților stării de sănătate, precum și prin organizarea instituțiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare".

În sensul celor arătate sunt și

Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007,

Decizia nr. 775 din 12 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, ori

Decizia nr. 343 din 10 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011.

Prin urmare, obligația de a contribui la fondul asigurărilor sociale de sănătate este independentă de calitatea de pensionar a asiguratului și nu poate fi considerată ca reprezentând în sine o atingere adusă dreptului la un nivel de trai decent. Cu toate acestea, statul, în temeiul articolului pe care însuși autorul excepției l-a invocat, respectiv art. 47 alin. (1) din Constituție, dar și al prevederilor art. 1 alin. (3) referitoare la statul social, poate institui anumite măsuri de protecție reprezentând reduceri ori scutiri de la obligația de contribuție la fondul asigurărilor sociale de sănătate, având în vedere situația obiectiv deosebită a anumitor categorii sociale. În acest sens este și dispoziția potrivit cărora pensionarii ale cărora venituri din pensii nu depășesc suma de 740 lei lunar nu sunt ținuți de plată obligației de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate.

Desigur, este firesc ca orice persoană să tindă la un nivel de trai cât mai ridicat, iar orice demers al legiuitorului care are ca efect diminuarea veniturilor unei persoane ar putea fi privit din perspectiva acelei persoane ca o atingere adusă nivelului de trai decent. Cu toate acestea, în ceea ce privește capacitatea statului de a răspunde acestor așteptări, trebuie amintit, potrivit celor statuate în

Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, că "stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcție de o serie de factori conjuncturali. Situația economică a țării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar și nivelul de dezvoltare al societății, gradul de cultură și civilizație la un anumit moment și modul de organizare a societății reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul "decent" al vieții. În concluzie, aprecierea modului și a măsurii în care statul reușește să ducă la îndeplinire obligația de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la acești factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil".

Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea apreciază că textul de lege criticat nu poate fi considerat ca fiind contrar prevederilor art. 47 alin. (1) din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Maria Manea, prin mandatar Constantin Manea, în Dosarul nr. 43.455/3/2010 (nr. vechi 3.862/2011) al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2012.