Decizia nr. 775/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) și (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) și (4) și

art. 259 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, ale art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 și 17 din anexa nr. 1 la

Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 617 din 13 august 2007

pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ale art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua și

art. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale art. 2, 6 și 7 din anexa nr. 1 la

Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 221 din 4 noiembrie 2005

pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuția de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Ovidiu Ioan Ștef în Dosarul nr. 4.063/221/2008 al Judecătoriei Deva.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de autorul excepției, prin care solicită acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public, învederând Curții faptul că Încheierea de sesizare este din data de 5 ianuarie 2009, consideră că autorul excepției a beneficiat de un termen suficient pentru a-și asigura apărarea și solicită respingerea cererii.

Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen, având în vedere termenul suficient scurs între data sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate și termenul de judecată stabilit în fața instanței de contencios constituțional.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată în ceea ce privește dispozițiile din

Legea nr. 95/2006 , arătând că aceste texte de lege nu împiedică constituirea unor sisteme private de asigurări de sănătate, așa cum susține autorul excepției. În ceea ce privește restul textelor de lege criticate ca fiind neconstituționale, pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, întrucât, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională nu se poate pronunța decât asupra constituționalității prevederilor dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, or aceste texte de lege sunt fie abrogate, fie fac parte din alte acte normative decât legile sau ordonanțele.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.063/221/2008, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) și (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) și (4) și

art. 259 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, ale art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 și 17 din anexa nr. 1 la

Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 617 din 13 august 2007

pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ale art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua și

art. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale art. 2, 6 și 7 din anexa nr. 1 la

Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 221 din 4 noiembrie 2005

pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuția de asigurări sociale de sănătate. Excepția a fost ridicată de Ovidiu Ioan Ștef cu prilejul soluționării unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) și (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) și (4) și

art. 259 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006

sunt contrare prevederilor art. 53, 56 și 135 din Constituție. Astfel, consideră că se instituie un monopol al statului în domeniul asigurărilor de sănătate, ceea ce nu se subordonează principiului economiei de piață de tip concurențial. De asemenea, arată că asigurările de sănătate obligatorii nu se încadrează în cazurile excepționale prevăzute de Constituție care permit restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, respectiv libertatea comerțului. În plus, obligarea cetățenilor la plata contribuției pentru asigurările publice de sănătate nu este justificată atât timp cât există și alte pârghii și surse pentru finanțarea acestora și mai ales în condițiile în care cetățeanul beneficiază de o asigurare de sănătate privată. În același timp, nu este justificată această plată nici din perspectiva angajatorului, dacă acesta și-a îndeplinit cu fonduri proprii obligațiile privind controlul periodic, cele privind aplicarea măsurilor de igienă, dezinfecție, dezinsecție și deratizare, precum și cele privind vaccinarea și profilaxia specifică impusă de riscurile de la locul de muncă. Având în vedere că dispozițiile legale criticate au fost preluate în normele de aplicare a

Legii nr. 95/2006 , autorul excepției consideră că sunt neconstituționale și prevederile art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 și 17 din anexa nr. 1 la

Ordinul nr. 617 din 13 august 2007 , emis de către președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale. De asemenea, pentru motive identice, consideră că sunt neconstituționale și prevederile art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua și

art. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150 din 31 octombrie 2002 , cât și prevederile art. 2, 6 și 7 din anexa nr. 1 la

Ordinul nr. 221 din 4 noiembrie 2005 , emis de președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuția de asigurări sociale de sănătate.

Judecătoria Deva consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât autorul acesteia propune, în realitate, o altă interpretare a textelor de lege criticate, în sensul pe care îl dorește, ceea ce, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

excedează competenței Curții Constituționale.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) și (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) și (4) și

art. 259 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6): "(3) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii:[...]

e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate; [...]

(6) Asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurarea socială de sănătate.";

- Art. 211 alin. (1) teza întâi: "(1) Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. [...]";

- Art. 213 alin. (2) și (4): "(2) Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situații, pe durata acesteia, cu plata contribuției din alte surse, în condițiile prezentei legi:

a) abrogat;

b) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale;

c) se află în concediu pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani și în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;

d) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv;

e) persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj;

f) sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de persoane și se află în timpul procedurilor necesare stabilirii identității;

g) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit

Legii nr. 416/2001 , cu modificările și completările ulterioare;

h) pensionarii, pentru veniturile din pensii până la limita supusă impozitului pe venit;

i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din Codul penal; persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri;

j) personalul monahal al cultelor recunoscute, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte surse, pe baza listelor nominale comunicate trimestrial Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de către Ministerul Culturii și Cultelor, la propunerea unităților centrale de cult.[...]

(4) Categoriile de persoane care nu sunt prevăzute la alin. (1) și (2) au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi.";

- Art. 257 alin. (1): "(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).";

- Art. 258 alin. (1) și (4): "(1) Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații au obligația să calculeze și să vireze la fond o contribuție de 7% asupra fondului de salarii, datorată pentru asigurarea sănătății personalului din unitatea respectivă.[...]

(4) Pentru perioada în care angajatorii suportă indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, aceștia au obligația de a plăti contribuția de 7% raportată la fondul de salarii, pentru salariații aflați în această situație.";

- Art. 259 alin. (1) și (2): "(1) Pentru beneficiarii indemnizației de șomaj contribuția se calculează și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi.

(2) Pentru pensionari contribuția datorată de aceștia se aplică numai la veniturile din pensiile care depășesc limita supusă impozitului pe venit, se calculează pentru diferența între cuantumul pensiei și această limită și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi."

De asemenea, obiect al excepției îl constituie și prevederile art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 și 17 din anexa nr. 1 la

Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 617 din 13 august 2007

pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 24 septembrie 2007, prevederile art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua și

art. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002 și abrogată prin

Legea nr. 95/2006 , precum și prevederile art. 2, 6 și 7 din anexa nr. 1 la

Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 221 din 4 noiembrie 2005

pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuția de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.064 din 28 noiembrie 2005 și abrogat prin

Ordinul nr. 617 din 13 august 2007

al președintelui Casei Naționale de Asigurări de sănătate.

Autorul excepției consideră că textele de lege criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 56 privind contribuțiile financiare și art. 135 referitor la economie.

Examinând excepția de neconstituționalitate, în ceea ce privește dispozițiile art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 și 17 din anexa nr. 1 la

Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007 , ale art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua și

art. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

și ale art. 2, 6 și 7 din anexa nr. 1 la

Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 221/2005 , Curtea constată că, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , obiect al excepției de neconstituționalitate îl pot constitui doar dispozițiile "dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare". Așa fiind, dispozițiile unui ordin al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate ori prevederile unei ordonanțe de urgență care nu mai este în vigoare nu pot fi supuse controlului de neconstituționalitate, astfel că excepția de neconstituționalitate a acestor texte de lege este inadmisibilă.

În continuare, analizând critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) și (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) și (4) și

art. 259 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 , Curtea constată că, în esență, critica autorului excepției se îndreaptă împotriva obligației de a contribui la sistemul public de asigurări sociale de sănătate, susținându-se că astfel se instituie un monopol al statului în domeniul asigurărilor de sănătate, ceea ce aduce atingere liberei concurențe și libertății comerțului. De asemenea, autorul excepției consideră că, în condițiile contribuției la un sistem de asigurări de sănătate privat, obligația contribuției la sistemul public nu se mai încadrează în limitele unei juste așezări a sarcinilor fiscale.

Față de acestea, Curtea reține că astfel de critici privind obligația contribuției la sistemul de asigurări sociale de sănătate au mai fost formulate cu privire la dispozițiile

Legii nr. 95/2006 , Curtea reținând prin decizii precum

Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, că obligativitatea asigurării și a contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu ce stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarității. Astfel, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Ca urmare, aceste dispoziții de lege reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor.

În lumina acestor considerente, este evident că obligația contribuției la sistemul de asigurări sociale de sănătate nu poate dobândi semnificația unei așezări injuste a sarcinilor fiscale atât timp cât, pe de o parte, instituirea acestei obligații are o justificare constituțională, iar, pe de altă parte, ea se aplică tuturor persoanelor prevăzute de norma de lege, fără privilegii ori discriminări.

În același timp, Curtea apreciază că nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate raportată la

art. 135 din Constituție de vreme ce însăși Legea nr. 95/2006 , în art. 208, consacră posibilitatea instituirii altor forme de asigurări sociale de sănătate complementare sau suplimentare față de sistemul de asigurări sociale de sănătate. Trebuie înțeles totuși că aceste forme de asigurări de sănătate nu duc la excluderea obligației de a contribui la sistemul de asigurări sociale de sănătate, tocmai în considerarea celor învederate mai sus, privind obligația statului de a asigura ocrotirea sănătății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 și 17 din anexa nr. 1 la

Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 617 din 13 august 2007

pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ale art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua și

art. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale art. 2, 6 și 7 din anexa nr. 1 la

Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 221 din 4 noiembrie 2005

pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuția de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Ovidiu Ioan Ștef în Dosarul nr. 4.063/221/2008 al Judecătoriei Deva.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 208 alin. (3) lit. e) și alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) și (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) și (4) și

art. 259 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de același autor, în același dosar al Judecătoriei Deva.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2009.