Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 781/2012

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor

prezumat în vigoare

Data actului
25 septembrie 2012
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 816 din 5 decembrie 2012
Citează
14 acte
Structură
2 articole · 19.677 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

  • OUG nr. 148/2005 3 noiembrie 2005 (prevederi anume) privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului
  • OUG nr. 111/2010 8 decembrie 2010 (prevederi anume) privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și

art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010

privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Luminița- Maria Filip în Dosarul nr. 3.291/117/2011 al Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 960D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin

Decizia nr. 455/2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea civilă din 21 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3.291/117/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și

art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010

privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de reclamanta Luminița-Maria Filip în cadrul unui litigiu având ca obiect "obligația de a face".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

sunt neconstituționale, în ceea ce privește plafonarea indemnizației de creștere a copilului la suma de 4000 RON, iar cele ale

art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 , în ceea ce privește plafonarea indemnizației de creștere a copilului la suma de 3400 RON.

Referitor la încălcarea dreptului la măsurile de asistență socială și a dreptului de proprietate, arată că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că noțiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel încât dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului poate fi asimilat unui drept de proprietate. În ceea ce privește principiul nediscriminării, arată că prin instituirea unui plafon de acordare a indemnizațiilor, precum și prin modalitatea de stabilire a drepturilor la indemnizația pentru creșterea copilului, nediferențiat în funcție de veniturile obținute și de contribuția diferită la buget a persoanelor beneficiare ale indemnizației de creștere a copilului, se aduce atingere art. 16 alin. (1) din Constituție.

În fine, arată că, deși

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010

se bazează pe principiul contributivității, atunci când vine momentul stabilirii cuantumului indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului se ignoră tocmai acest principiu mai sus menționat.

Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin

deciziile nr. 1.166/2010 , nr. 1.035/2010, nr. 455/2011 și nr. 765/2011.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că prevederile

art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010

au fost abrogate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2011

pentru modificarea și completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistență socială, astfel încât, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi legale este inadmisibilă. În ceea ce privește

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 , apreciază că acest text de lege este constituțional, iar excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 7/2007 , cu modificările și completările ulterioare, precum și

art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010

privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 132/2011 , cu modificările și completările ulterioare.

-

Articolul 1

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

are următorul cuprins: "(1) Pentru copiii născuți, adoptați, încredințați în vederea adopției, luați în plasament, în plasament în regim de urgență sau tutelă până la data de 31 decembrie 2010, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului ori producerii evenimentelor menționate, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară reprezentând 75% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni. Începând cu luna ianuarie 2012, cuantumul minim, precum și cuantumul maxim ale indemnizației lunare se raportează la indicatorul social de referință, denumit în continuare ISR, și nu poate fi mai mic de 1,2 ISR și nici mai mare de 6,8 ISR.

(2) Cele 12 luni prevăzute la alin. (1) pot fi constituite integral și din perioadele în care persoanele s-au aflat în una sau mai multe dintre următoarele situații:

a) și-au însoțit soțul/soția trimis/trimisă în misiune permanentă în străinătate;

b) au beneficiat de indemnizație de șomaj, stabilită conform legii;

c) au beneficiat de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii;

d) au realizat perioade asimilate stagiului de cotizare în sistemul public de pensii, în condițiile prevăzute la

art. 38 alin. (1) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare;

e) au realizat perioade de stagiu de cotizare în sistemul public de pensii în condițiile prevăzute de actele normative cu caracter special care reglementează concedierile colective;

f) au realizat în sistemul public de pensii, anterior datei intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, perioade de stagiu de cotizare pe bază de contract de asigurare socială;

g) au beneficiat de indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani, respectiv până la vârsta de 3 ani în cazul copilului cu handicap;

h) au beneficiat de pensii de invaliditate;

i) au beneficiat de concediu fără plată pentru a participa la cursuri de formare și perfecționare profesională din inițiativa angajatorului sau la care acesta și-a dat acordul, organizate în condițiile legii;

j) au lucrat cu contract individual de muncă în străinătate, pe baza acordurilor guvernamentale bilaterale încheiate de România cu alte state;

k) se află în perioada de întrerupere temporară a activității, din inițiativa angajatorului, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, potrivit legii;

l) se află în perioada de 60 de zile de la absolvirea cursurilor de zi ale învățământului universitar, organizat potrivit legii, cu examen de licență sau de diplomă, în vederea angajării ori, după caz, trecerii în șomaj, potrivit legii;

m) urmează cursurile de zi ale învățământului preuniversitar și universitar, organizat potrivit legii, frecventate fără întrerupere. Sunt exceptate de la această obligație persoanele care au întrerupt cursurile din motive medicale;

n) urmează cursuri cu frecvență de masterat în țară sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene, într-un domeniu recunoscut de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, și cel puțin unul dintre părinții copilului are cetățenie română. Nu beneficiază de indemnizație de creștere a copilului cursanții care o primesc din partea altui stat membru al Uniunii Europene.

(3) Prin venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor

Legii nr. 571/2003 , cu modificările și completările ulterioare, se înțelege: venituri din salarii, venituri din activități independente, venituri din activități agricole, așa cum sunt definite de această lege.

-

Articolul 2

alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010

avea următorul cuprins: "Pentru copilul cu handicap concediul pentru creșterea copilului se acordă până la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani, iar indemnizația aferentă se acordă în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni și nu poate fi mai mică de 600 lei și nici mai mare de 3.400 lei."

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum și art. 47 alin. (2) care consacră "dreptul la concediul de maternitate plătit" și "dreptul la măsuri de asistență socială, potrivit legii."

Totodată, arată că textele de lege criticate aduc atingere și art. 1 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adițional și art. 1 din Protocolul nr. 12 al aceleiași reglementări internaționale, precum și art. 1 alin. (2) lit. e), art. 2 alin. (3) și

art. 6 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

În ceea ce privește

art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 , Curtea observă că, la data sesizării sale, aceste prevederi de lege erau abrogate expres prin

art. IV punctul 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2011

pentru modificarea și completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistență socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011.

În legătură cu problematica examinării unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare."

Așadar, deși prevederile de lege supuse controlului nu se mai încadrează în fondul activ al legislației, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestora, având în vedere că prevederile

art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010

sunt aplicabile în cauza concretă dedusă judecății și își produc efectele față de autorul excepției de neconstituționalitate.

Astfel, referitor la criticile autorului excepției privind neconstituționalitatea măsurii de plafonare a indemnizației de creștere a copilului, prin

Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a reținut că dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului nu este un drept constituțional, ci constituie una dintre măsurile de protecție socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituție. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecție socială luate, fără a fi necesar să se supună condițiilor art. 53 din Constituție, întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu și cele stabilite prin legi.

Curtea a considerat, totodată, că măsurile adoptate au mai degrabă caracterul unei adaptări la condițiile economice existente, iar, raportat la acestea, măsurile dispuse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010

nu au un caracter disproporționat, neputându-se vorbi despre o afectare a nivelului de trai decent, contrară Constituției. Un alt criteriu avut în vedere de legiuitor l-au constituit și condițiile de acordare a unor drepturi similare în alte state europene, sens în care Curtea a observat că, așa cum sunt prevăzute la momentul actual, condițiile din România se încadrează între limitele minime și maxime stabilite la nivel european, și care sunt considerate ca necesare, dar și suficiente pentru a asigura un nivel de trai decent.

Cât privește pretinsa neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 , Curtea constată că acestea au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare.

În acest sens, este, de exemplu,

Decizia nr. 455 din 12 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, prin care Curtea a statuat că "indemnizația pentru creșterea copilului constituie o măsură concretă de protecție socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenței dreptului în sine."

De asemenea, prin

Decizia nr. 1.166 din 28 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 10 noiembrie 2010, Curtea a reținut că, "în ceea ce privește contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate corespunzătoare indemnizației pentru creșterea copilului, aceasta se suportă de la bugetul de stat, în această materie nefiind datorate celelalte contribuții sociale obligatorii stabilite de lege, ceea ce atestă, o dată în plus, faptul că dreptul de asistență socială în discuție nu este supus sistemului contributiv", astfel încât textul de lege criticat din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

nu încalcă prevederile constituționale și convenționale invocate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În subsidiar, Curtea constată că autorul excepției deduce pretinsa neconstituționalitate a reglementărilor legale criticate și prin raportarea acestora la prevederile art. 1 alin. (2) lit. e), art. 2 alin. (3) și

art. 6 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007.

Față de raportarea reglementării criticate la prevederile art. 1 și

art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 , Curtea observă că, prin

Decizia nr. 818 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, a statuat că acestea sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

În jurisprudența sa, Curtea a statuat însă că "examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-sealtfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele."

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și ale

art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010

privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Luminița-Maria Filip în Dosarul nr. 3.291/117/2011 al Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.