Decizia nr. 847/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 lit. b), art. 36, art. 44, art. 49 alin. (3), art. 52 și

art. 58 alin. (2) din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Atanasie Blăjan în Dosarul nr. 3.075/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.301D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale privind dreptul de proprietate privată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3.075/300/2010, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 lit. b), art. 36, art. 44, art. 49 alin. (3), art. 52 și

art. 58 alin. (2) din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Atanasie Blăjan într-o cauză având ca obiect pretenții, respectiv plata cotelor de întreținere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate, respectiv

art. 49 alin. (3) din Legea nr. 230/2007 , se referă la penalități, stabilind că acestea pot fi folosite la diverse necesități, respectiv cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă, ceea ce duce la încălcarea dreptului de proprietate privată, deoarece "fondul de rulment" ar trebui depus într-o bancă pentru a se obține o dobândă, în condițiile în care reparațiile și întreținerea blocului sunt obligația fiecărui proprietar. De asemenea, arată că

art. 58 din Legea nr. 230/2007

este "restrictiv și abuziv".

Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece normele criticate au fost instituite pentru a asigura celeritatea recuperării creanțelor și evitarea întreruperii utilităților, aprecierea asupra oportunității reglementării fiind de competența legiuitorului, în plus, proprietarul are drept de regres împotriva terților cu care a contractat, pentru eventualele drepturi de creanță, nefiind vorba de vreo atingere adusă dreptului de proprietate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. (3), art. 52 și

art. 58 alin. (2) din Legea nr. 230/2007

este neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. Cu privire la dispozițiile referitoare la raporturile juridice ale proprietarului, stabilite de acord cu chiriașul, indiferent de statutul locuinței, arată că aceste prevederi sunt în sensul garantării dreptului de proprietate, întrucât proprietarul este ținut să respecte dreptul de proprietate al celorlalți proprietari și să contribuie în mod proporțional la cheltuielile comune, având posibilitatea formulării unei acțiuni în regres împotriva chiriașului pentru recuperarea plății efectuate pentru utilitățile publice.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 lit. b), art. 36 și art. 44 din aceeași lege, consideră că aceasta este inadmisibilă, întrucât autorul sesizării nu motivează încălcarea prevederilor constituționale.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, întrucât nu aduc atingere dreptului de proprietate privată. Exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate privată nu trebuie absolutizată, legiuitorul fiind îndreptățit să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. Mai mult, faptul că proprietarul nu este absolvit de la obligațiile sale față de asociația de proprietari, în cazul în care chiriașul nu respectă obligațiile contractuale, nu este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate privată, deoarece aceste norme au fost instituite tocmai pentru asigurarea cu celeritate a recuperării creanțelor și evitarea întreruperii utilităților, proprietarul având drept de regres împotriva terților cu care a contractat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 27 lit. b), art. 36, art. 44, art. 49 alin. (3), art. 52 și

art. 58 alin. (2) din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 27 lit. b): "Adunarea generală a proprietarilor membri ai asociației de proprietari are următoarele atribuții: [...]

b) adoptă, modifică sau revocă hotărâri;";

- Art. 36: "Administratorul, persoană fizică sau juridică, are, în principal, următoarele atribuții:

a) prestarea serviciilor în mod profesional;

b) gestionarea bunurilor materiale și a fondurilor bănești;

c) efectuarea formalităților necesare în angajarea contractelor cu furnizorii de servicii pentru exploatarea și întreținerea clădirii, derularea și urmărirea realizării acestor contracte;

d) asigurarea cunoașterii și respectării regulilor cu privire la proprietatea comună;

e) gestionarea modului de îndeplinire a obligațiilor cetățenești ce revin proprietarilor în raport cu autoritățile publice. Obligațiile cetățenești sunt cele stabilite, potrivit legii, de adunarea generală a proprietarilor;

f) îndeplinirea oricăror alte obligații expres prevăzute de lege.";

- Art. 44: "Pentru riscurile cu privire la proprietatea comună, asociația de proprietari, în numele proprietarilor asociați, poate încheia polițe de asigurare.";

- Art. 49 alin. (3): "(3) Sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă.";

- Art. 52: "(1) Consiliile locale ale municipiilor, orașelor, comunelor și ale sectoarelor municipiului București sprijină activitatea asociațiilor de proprietari pentru realizarea scopurilor și sarcinilor ce le revin, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(2) Consiliile locale organizează în cadrul aparatului propriu un compartiment specializat în sprijinirea și îndrumarea asociațiilor de proprietari.";

- Art. 58 alin. (2): "(2) Raporturile juridice ale proprietarului, stabilite de comun acord cu chiriașul, indiferent de statutul locuinței, precum și nerespectarea obligațiilor contractuale de către chiriaș nu absolvă proprietarul de la obligațiile sale față de asociația de proprietari prevăzute în prezenta lege."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Autorul acesteia este nemulțumit, în esență, de faptul că sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere care se constituie în fondul de penalități al asociației de proprietari se vor folosi și pentru cheltuieli ce reprezintă contravaloarea unor reparații asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă, nefiind depuse la bancă, considerând că astfel îi este încălcat dreptul de proprietate asupra creanțelor ce le-ar putea obține din dobânzile aferente sumelor reprezentând "fondul de rulment".

Din economia prevederilor

art. 49 alin. (3) din Legea nr. 230/2007 , Curtea observă că acestea dispun ca sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere, sume ce se constituie într-un fond de penalități, potrivit aceeași legi, să se utilizeze numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă.

Curtea constată, totodată, că, pe de o parte, potrivit prevederilor constituționale, dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate, însă conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. Pe de altă parte, astfel cum a reținut Curtea în jurisprudența sa, spre exemplu, prin

Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012, problema garantării și ocrotirii constituționale a dreptului de proprietate nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept. Ca atare, Curtea nu poate reține pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 44, câtă vreme autorul prezentei excepții de neconstituționalitate nu este titularul dreptului de proprietate asupra creanțelor pretinse.

2. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 lit. b), art. 36, art. 44, art. 52 și

art. 58 alin. (2) din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, Curtea observă că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât autorul acesteia nu motivează pretinsa neconstituționalitate a prevederilor criticate. Or, excepția de neconstituționalitate trebuie să îndeplinească anumite exigențe de ordin structural, respectiv autorul acesteia trebuie să indice textul legal criticat, prevederile constituționale considerate a fi încălcate și motivarea în concret a pretinsei contrarietăți a textului dedus controlului de constituționalitate. Simpla enumerare a textelor constituționale nu satisface exigențele

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Atanasie Blăjan în Dosarul nr. 3.075/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 lit. b), art. 36, art. 44, art. 52 și

art. 58 alin. (2) din Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de același autor, în același dosar, al aceleiași instanțe de judecată.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2012.