Decizia nr. 843/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1^2) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Transpagony" - S.R.L. din Miercurea-Ciuc în Dosarul nr. 1.686/96/2011 al Tribunalului Harghita - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.181 D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate, ci reprezintă o măsură fiscală prin care se limitează orice transfer de proprietate a bunurilor unui contribuabil, persoană juridică, care este înregistrat ca inactiv în Registrul contribuabililor inactivi, deoarece aceștia s-au sustras de la obligațiile fiscale ori de la inspecția fiscală privind activitatea desfășurată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 3 din 18 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.686/96/2011, Tribunalul Harghita - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1^2) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Transpagony" - S.R.L. din Miercurea-Ciuc într-o cauză având ca obiect o cerere prin care se solicită anularea unui act referitor la taxe și impozite.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate încalcă principiul securității juridice, întrucât permit reactivarea ulterioară a contribuabililor inactivi, ca urmare a îndeplinirilor tuturor obligațiilor ce le revin, astfel că persoana declarată inactivă își poate corecta oricând situația din punct de vedere fiscal, pe când tranzacția neluată în considerare produce efecte imediate părții de bună-credință.

De asemenea, consideră că prevederile

art. 11 alin. (1^2) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal sunt contrare art. 1 alin. (3), art. 44 alin. (1) și (8) și art. 136 alin. (5) din Constituție, ca urmare a extinderii culpei și a sancționării contribuabililor de bună-credință care efectuează tranzacții cu contribuabili inactivi și ca urmare a încărcării fiscale nejustificate din punct de vedere al impozitului pe profit și al taxei pe valoarea adăugată.

Tribunalul Harghita - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, menționând că prevederea legală criticată a suferit modificări, însă nu de substanță, iar autoarea excepției nu arată la care raport juridic se referă când susține că este afectată securitatea raporturilor juridice. Totodată, arătă că presupusele atingeri aduse securității raporturilor juridice și dreptului de proprietate nu sunt de natură să atragă neconstituționalitatea prevederilor art. 11 alin. (12) din Codul fiscal, deoarece sunt prevăzute de lege, urmăresc un scop legitim, constând în izolarea, din punct de vedere economic, a contribuabililor care se sustrag de la regimul fiscal și sunt necesare într-o societate democratică, fiind proporționale cu scopul urmărit. Pentru a se proteja de efectuarea unei plăți nedeductibile din punct de vedere fiscal, contribuabilii fac o simplă verificare a situației celor cu care contractează pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice, pe portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, verificare ce nu poate fi considerat o sarcină disproporționată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în ceea ce privește dreptul de proprietate, precum și în ceea ce privește controlul de constituționalitate al legilor și ordonanțelor ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, deși au fost modificate succesiv.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 11 alin. (1^2) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(1^2) Beneficiarii care achiziționează bunuri și/sau servicii de la contribuabili după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați conform

art. 78 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la valorile supreme ale statului, art. 44 alin. (1) și (8) privind dreptul de proprietate privată și art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prevederile

art. 11 alin. (1^2) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal au fost introduse prin

Legea nr. 494/2004

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 83/2004

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal și au suferit mai multe modificări succesive, păstrându-se însă soluția legislativă inițială.

Astfel, aceste dispoziții stabilesc că beneficiarii care achiziționează bunuri și/sau servicii de la contribuabili după ce aceștia au fost înscriși ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită.

Din economia textului criticat, Curtea, pe de o parte, observă că acesta se referă la un drept de deducere, iar, pe de altă parte, nu conține norme care să încalce dispozițiile constituționale invocate de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate.

Curtea constată că, potrivit art. 56 alin. (2) din Constituție , cetățenii au obligația să contribuie la cheltuielile publice, iar stabilirea obligației de plată a impozitelor și taxelor, precum și scutirea de la plată a unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul așezării juste a sarcinilor fiscale.

În concret, contribuabilii declarați inactivi, pe toată perioada inactivității fiscale, nu au obligația plății impozitului pe profit, astfel încât orice vânzare de bunuri sau servicii către terți nu este înregistrată și, prin urmare, nu este impozitată. Într-o astfel de situație, cel care cumpără de la un contribuabil declarat inactiv, dacă i s-ar recunoaște dreptul de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată, și-ar diminua materia impozabilă, fără ca în patrimoniul celui care vinde să se înregistreze o creștere corespunzătoare a aceleiași materii impozabile și, astfel, bugetul de stat ar fi prejudiciat.

Așadar, prevederile care stabilesc posibilitatea deducerii unor cheltuieli și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective sunt o excepție de la regula generală, stabilită de legiuitor, în virtutea prevederilor constituționale ale art. 61.

Legiuitorul, prin adoptarea unor măsuri active de susținere a celor cu care contribuabilii intră în relații contractuale, precum cea din cazul de față, încurajează menținerea contribuabililor ca activ, determinându-i să evite declararea ca inactivi/reactivi și, totodată, cointeresează beneficiarii de a încheia relații contractuale cu contribuabilii activi, tocmai prin presupusa facilitate pe care le-o oferă această relație contractuală.

Această măsură este mai degrabă una pentru evitarea sistemului de declarare ca inactiv a contribuabilului, fără a constitui o sancțiune pecuniară ce ar trebui suportată de beneficiarii dreptului de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective, în cauza de față fiind vorba de neobținerea unui avantaj pecuniar de către beneficiar din partea statului.

Or, Curtea reține, pe de o parte, că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional și prevederilor constituționale, dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate, însă conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. Pe de altă parte, astfel cum a reținut Curtea în jurisprudența sa, spre exemplu prin

Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012, problema garantării și ocrotirii constituționale a dreptului de proprietate nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept, ce ar urma să se nască ulterior.

Sumele eventuale ce rezultă dintr-o astfel de deducere nu pot forma, prin urmare, obiectul dreptului de proprietate al beneficiarului, atâta timp cât acesta nu îndeplinește condițiile legale pentru obținerea dreptului de deducere.

În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la valorile supreme ale statului, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1^2) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Transpagony" - S.R.L. din Miercurea-Ciuc în Dosarul nr. 1.686/96/2011 al Tribunalului Harghita - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2012.