Decizia nr. 855/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1-4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Nicoleta-Tatiana Burlacu în Dosarul nr. 3.795/103/2011 al Tribunalului Neamț - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 914D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că măsura criticată nu încalcă normele constituționale invocate de autorul excepției și făcând trimitere la practica Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3.795/103/2011, Tribunalul Neamț - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1-4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Nicoleta-Tatiana Burlacu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unei decizii de pensionare emise în urma revizuirii unei pensii de urmaș, de plată a diferenței dintre pensia revizuită potrivit dispozițiilor din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

și cea anterioară datei acestei revizuiri, precum și de obligare a Casei Județene de Pensii Neamț la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că textele criticate sunt retroactive, aducând atingere cuantumului pensiei stabilite în temeiul legislației anterioare datei intrării lor în vigoare. În sprijinul celor arătate sunt invocate

deciziile Curții Constituționale nr. 375 din 6 iulie 2005 , nr. 57 din 26 ianuarie 2006 și nr. 120 din 15 februarie 2007. Totodată, având în vedere importanța și natura reglementărilor privind statutul deputaților și al senatorilor, precum și stabilirea indemnizației și a celorlalte drepturi ale acestora, care pot constitui doar obiectul legii organice, consideră că reglementarea acestor materii prin adoptarea unei legi ordinare pe calea angajării răspunderii Guvernului și a unei ordonanțe de urgență s-a făcut cu încălcarea competenței de legiferare. De asemenea, critică paralelismul legislativ rezultat din existența concomitentă a

Legii nr. 96/2006

privind Statutul deputaților și al senatorilor, ce prevede acordarea pensiei de serviciu, și a legilor care înlătură acest drept. În continuare, arată că textele de lege criticate realizează o adevărată expropriere a unui drept patrimonial câștigat, astfel că se aduce atingere dreptului de proprietate, precum și faptul că aceste texte sunt contrare obligației statului de a asigura creșterea calității vieții și un nivel de trai decent. În sprijinul celor arătate, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în care s-a arătat că pensia reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Consideră și că măsurile dispuse prin textele de lege criticate sunt contrare art. 53 din Constituție.

Tribunalul Neamț - Secția I civilă opinează că așteptările autorului excepției referitoare la nivelul securității sociale sunt rezonabile, statul având obligația de a asigura previzibilitatea normelor legale adoptate. Se arată, totodată, că dispozițiile

art. 1-4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

sunt retroactive, întrucât dispun recalcularea unor pensii aflate în plată, care constituie facta praeterita, încălcând dispozițiile constituționale ale art. 15, dar și pe cele ale art. 16 și afectând, totodată, dreptul de proprietate asupra acestora, prevăzut la art. 44 din Constituție și garantat prin art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din Convenție, și prin art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Se arată că este sarcina statului să găsească soluții de politică economică și socială adecvate, că motivarea potrivit căreia s-a dat eficiență principiului contributivității reprezintă o motivare neserioasă, având în vedere că sistemul pensiilor nu este grevat doar de acest principiu, că între multiplele principii aplicabile în materie nu există o ierarhie și că principiul justului echilibru între interesul general al societății și imperativul protecției drepturilor fundamentale ale persoanei a fost încălcat prin textele criticate, întrucât acestea creează o sarcină excesivă și disproporționată în patrimoniul contribuabililor. În ceea ce privește dreptul de proprietate privată este invocat principiul bunei guvernări, potrivit căruia este necesar ca autoritățile publice să ia toate măsurile necesare pentru protejarea drepturilor de care depind înseși mijloacele de subzistență ale persoanei. Sunt invocate

deciziile Curții Constituționale nr. 3 din 2 februarie 1993 , nr. 5 din 23 februarie 1993, nr. 46 din 12 februarie 2002, nr. 466 din 28 octombrie 2004, nr. 375 din 6 iulie 2005 și nr. 120 din 15 februarie 2007, precum și hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în cauzele Beyeler împotriva Italiei, Național and Provincial Building Society și alții împotriva Marii Britanii, Stec și alții împotriva Marii Britanii, Andrejeva împotriva Letoniei, Wieczorek împotriva Poloniei, Kjartan Asmudsson împotriva Islandei, Rasmussen împotriva Poloniei, Sporrong și Lonnorth împotriva Suediei și Moskal împotriva Poloniei.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatului Poporului arată că își menține punctul de vedere exprimat în dosarele Curții Constituționale nr. 1.317D-1.319D/2012. Se susține, în acest sens, că actul normativ criticat este în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 115, având în vedere că scopul său este acela de a stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate sunt îndreptățite să le primească. Se susține, totodată, că, într-adevăr, dreptul la pensie se subsumează noțiunii autonome de "bun", dar că prevederile

art. 1-4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

nu încalcă dreptul de proprietate ocrotit prin normele constituționale și cele europene invocate de autorul excepției, întrucât nu afectează partea contributivă a pensiei, ci doar suplimentul suportat din bugetul de stat, or, acordarea acestuia din urmă ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale, care este elaborată în funcție de existența resurselor financiare necesare. Se mai arată că, pentru aceleași motive, textele criticate nu încalcă dispozițiile art. 53 din Constituție și că prevederile constituționale ale art. 21 nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 1-4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, care au următorul cuprins:

- Art. 1: "(1) Pensiile prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, se revizuiesc, din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidența cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Drepturile de pensie revizuite potrivit prezentei ordonanțe de urgență se plătesc de la data de întâi a lunii următoare expirării termenului de revizuire prevăzut la alin. (1).

(3) Pensiile prevăzute la alin. (1) pot fi revizuite și la cererea beneficiarului, dacă acesta depune la casa teritorială de pensii, în termen de 20 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, noi acte doveditoare, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele existente la dosarul de pensie, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual.

(4) Drepturile de pensie revizuite la cererea beneficiarului se plătesc de la data prevăzută la alin. (2), dacă cererea de revizuire, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa teritorială de pensii în termenul prevăzut la alin. (3).

(5) În situația în care cererea, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa teritorială de pensii peste termenul prevăzut la alin. (3), drepturile de pensie se vor plăti începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, dar nu mai devreme de termenul prevăzut la alin. (2).";

- Art. 2: "Pentru revizuirea pensiilor menționate la art. 1 se utilizează metodologia de calcul prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.";

- Art. 3: "Plata drepturilor restante, constând în diferența dintre cuantumul cuvenit al pensiei rezultat în urma recalculării și cel obținut în urma revizuirii, pentru perioada de la data de 1 septembrie 2010 și până la data revizuirii potrivit prezentei ordonanțe de urgență, se va realiza în termenele prevăzute la art. 1 alin. (1), (4) și (5), după caz.";

- Art. 4: "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010

privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010."

Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 47 alin. (1) cu privire la nivelul de trai, art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 73 privind categoriile de legi, art. 114 referitor la angajarea răspunderii Guvernului, art. 115 privind delegarea legislativă și art. 135 alin. (2) lit. f) cu privire la creșterea calității vieții. De asemenea, este invocată încălcarea dispozițiilor art. 14, 15 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispoziții privind interzicerea discriminării, derogarea în caz de stare de urgență și interzicerea abuzului de drept, precum și a prevederilor art. 1 din primul Protocol la Convenția amintită și ale art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul de proprietate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 1-4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prin

Decizia nr. 687 din 28 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 13 august 2012, prilej cu care a reținut următoarele:

I. Cu privire la critica vizând imposibilitatea reglementării pe calea ordonanței de urgență a unui domeniu aparținând legii organice, Curtea, prin

Decizia nr. 704 din 5 iulie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012, a reținut că reglementarea dreptului la pensie nu reprezintă un domeniu rezervat legii organice prin simplul fapt că este un drept fundamental și că nici dreptul la pensie specială, respectiv dreptul la componenta necontributivă a pensiei de serviciu, nu reprezintă un drept fundamental. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile art. 115 alin. (1) din Constituție, care interzic Guvernului reglementarea în domeniul rezervat legilor organice, se referă doar la ordonanțele simple, iar nu la ordonanțele de urgență. Nu în ultimul rând, Curtea observă că

Legea nr. 109/2012

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012, a fost adoptată ca lege organică.

II. Referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea a constatat prin decizia anterior referită că acestea au mai fost supuse analizei sale și cu alte prilejuri. Astfel, referitor la critica vizând încălcarea principiului neretroactivității legii civile, a dreptului de proprietate privată și a dispozițiilor Legii fundamentale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, Curtea a reținut că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuțiala sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

Totodată, Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.

De asemenea, prin

Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a arătat că dispozițiile art. 53 din Constituție sunt lipsite de relevanță, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie de serviciu, deci la suplimentul financiar acordat de stat.

Referitor la critica vizând restrângerea dreptului la un nivel de trai decent și a obligației statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, Curtea a reținut că respectarea acestor dispoziții constituționale trebuie analizată în contextul social și economic concret al momentului în care a fost adoptată o reglementare. Astfel, Curtea a statuat că nu se poate reține existența unui standard fix, imuabil, al nivelului de trai, acesta putând varia în funcție de influența unor multipli factori.

Așa fiind, având în vedere împrejurările care au justificat adoptarea textelor de lege criticate, precum și faptul că, așa cum s-a arătat mai sus, legiuitorul este liber de a dispune cu privire la acordarea și condițiile de acordare a unor drepturi care nu sunt prevăzute de Constituție, fără a fi legat de respectarea condițiilor art. 53 din Constituție, Curtea a apreciat că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate raportate la art. 47 alin. (1) și art. 135 alin. (2) lit. f) din Legea fundamentală.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de cele arătate, Curtea reține că

art. 49-51 din Legea nr. 96/2006

privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2008, au fost abrogate prin dispozițiile

art. 196 lit. g) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, motiv pentru care nu poate fi reținută critica referitoare la existența unei reglementări paralele în materia acordării dreptului la pensie de serviciu.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1-4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Nicoleta-Tatiana Burlacu în Dosarul nr. 3.795/103/2011 al Tribunalului Neamț - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2012.