Decizia nr. 160/2013
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 2/2001 12 iulie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al contravențiilor
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Paul Cosmin Rogoveanu în Dosarul nr. 1.666/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.486D/2012.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de acces la o instanță de judecată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 17.966 din 11 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.666/299/2011, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor.
Excepția a fost ridicată de Paul Cosmin Rogoveanu într-o cauză ce are ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții aplicate în temeiul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că textul de lege criticat aduce atingere dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție, reglementate de art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece instanța competentă să soluționeze cauza ar trebui să fie aceea de la domiciliul presupusului contravenient.
Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții în materie.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă deoarece, pe de-o parte, autorul dorește modificarea textului de lege supus controlului iar, pe de altă parte, critică aplicarea acestuia de către instanța de judecată.
Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional, potrivit punctelor de vedere reținute în
deciziile Curții Constituționale nr. 797 din 9 noiembrie 2006 , nr. 813 din 27 septembrie 2007, nr. 1.240 din 18 noiembrie 2008, nr. 1.117 din 10 septembrie 2009, nr. 94 din 4 februarie 2010, și nr. 654 din 19 iunie 2012.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(2) Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția."
Curtea observă că, până la data pronunțării prezentei decizii,
art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
a fost modificat prin
art. 41 pct. 4 din Legea nr. 76/2012
pentru punerea în aplicare a
privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012.
În esență, soluția legislativă criticată de autorul excepției, respectiv judecarea plângerii contravenționale de către judecătoria în circumscripția căreia a fost săvârșită contravenția, a fost menținută în urma modificării survenite fiind preluată în prezent în cuprinsul
art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 .
Prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunțe asupra textului aflat în prezent în vigoare, ținând cont de cele statuate prin
Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, în sensul că, atunci când, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității prevederii legale în noua sa redactare numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.
Articolul 32
alin (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor are următorul cuprins: "(1) Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția."
Autorul susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil din Legea fundamentală și art. 6 paragraful 2 referitor la prezumția de nevinovăție din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra soluției legislative criticate, în forma anterioară modificării, s-a mai pronunțat prin
Decizia nr. 1.029 din 29 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2013, reținând, în esență, că textul de lege criticat nu îngrădește dreptul părților la un proces echitabil, ci instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și anume instanța competentă să soluționeze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opțiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția deciziei anterior menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Cu acest prilej Curtea mai reține că soluția legislativă criticată este menită să dea expresie garanțiilor constituționale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse, în speță, de lucrătorii poliției rutiere, de la locul săvârșirii contravenției.
2. Curtea observă că nu poate fi primită susținerea autorului excepției în ce privește încălcarea prezumției sale de nevinovăție prin stabilirea instanței competente de a judeca plângerea împotriva procesului-verbal de sancționare a contravenției ca fiind aceea în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția.
Astfel, referitor la prezumția de nevinovăție în materie contravențională, Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, reținând că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului.
Prin urmare, Curtea observă că o normă legală prin care se reglementează cu privire la competența unei instanțe de judecată nu încalcă, în principiu, prezumția de nevinovăție.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Paul Cosmin Rogoveanu în Dosarul nr. 1.666/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2013.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.