Decizia nr. 882/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Cătălin Șchiopu în Dosarul nr. 2.306/245/2015 al Judecătoriei Iași - Secția civilă. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 990D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 131 din 13 martie 2014

și

Decizia nr. 160 din 12 martie 2013 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 13 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.306/245/2015, Judecătoria Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cătălin Șchiopu într-o cauză având ca obiect o plângere contravențională.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că procedura de soluționare a plângerilor contravenționale este o procedură în contencios administrativ, iar dreptul comun în materie, sub aspectul competenței teritoriale de soluționare a cauzelor în contencios administrativ, este dat de prevederile art. 111 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora competența în astfel de cauze este alternativă. Apreciază că prevederile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

sunt discriminatorii, întrucât, în timp ce orice alt reclamant din contenciosul administrativ, mai puțin petentul dintr-o plângere contravențională, se poate adresa instanței unde își are domiciliul, potrivit reglementării criticate este obligatoriu ca plângerea contravențională să fie soluționată de instanța din raza teritorială a organului emitent al procesului-verbal de contravenție. Prin urmare, consideră că se creează "o veritabilă piedică în exercitarea liberului acces la justiție prin creșterea costurilor cu deplasarea".

6. Judecătoria Iași - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7. În conformitate cu prevederile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, potrivit cărora "Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția."

11. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi și art. 21 privind accesul liber la justiție.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare, relevante în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 131 din 13 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 12 mai 2014,

Decizia nr. 160 din 12 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 18 iunie 2013, sau

Decizia nr. 125 din 10 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 13 mai 2015.

13. Prin aceste decizii Curtea a statuat că prevederile

art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

sunt constituționale, reținând, în esență, că textul de lege criticat nu îngrădește dreptul părților la un proces echitabil, ci instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și anume instanța competentă să soluționeze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opțiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești.

14. De asemenea, Curtea a reținut că soluția legislativă criticată este menită să dea expresie garanțiilor constituționale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse în speță de lucrătorii poliției rutiere de la locul săvârșirii contravenției.

15. De altfel, chiar dacă prin prevederile de lege criticate se stabilește competența teritorială a instanței de judecată de la locul săvârșirii și constatării faptei contravenționale, acest lucru nu îl obligă, în sine, pe reclamant la cheltuieli suplimentare cauzate de deplasarea în acea localitate pentru a fi prezent la fiecare termen de judecată sau pentru a depune diverse acte procedurale necesare la dosar și nici nu poate conduce la încălcarea dreptului de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil. Tocmai în considerarea unor astfel de situații legiuitorul a reglementat modalități alternative care să garanteze exercitarea efectivă și deplină a drepturilor materiale și procesuale ale oricărei persoane ce dorește să se adreseze justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime.

16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

17. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cătălin Șchiopu în Dosarul nr. 2.306/245/2015 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și constată că prevederile

art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2015.