Decizia nr. 252/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 287/2011

privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare, excepție ridicată de Florian Ovidiu Cazaciuc în Dosarul nr. 6.373/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 139D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, arătând că nu există o justificare obiectivă a termenului de 31 mai 2011, impus de legiuitor prin dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011 , termen până la care executorii bancari trebuie să fi fost înregistrați la Ministerul Justiției pentru a avea dreptul de a depune cerere de numire în funcția de executor judecătoresc, fără susținerea unui concurs.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 502 din 4 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6.373/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 287/2011

privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare, excepție ridicată de Florian Ovidiu Cazaciuc într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de respingere a cererii autorului excepției de numire în funcția de executor judecătoresc, fără concurs sau examen de admitere în profesie și fără îndeplinirea condițiilor privind plata taxelor de admitere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că acordarea dreptului de a fi numiți în funcția de executor judecătoresc, la cerere, fără susținerea unui examen, în condițiile întrunirii cerințelor prevăzute în același act normativ, doar executorilor bancari înregistrați la Ministerul Justiției până la data de 31 mai 2011, cu excluderea executorilor bancari care, îndeplinind aceleași cerințe legale, au fost înregistrați în această profesie după data de 31 mai 2011, îngrădește dreptul la muncă al acestora din urmă și îi discriminează în raport cu cei dintâi, întrucât cerințele de admitere în profesia de executor bancar și procedura urmată au fost aceleași și pentru executorii bancari înregistrați la Ministerul Justiției după data specificată în textul criticat, iar, prin desființarea corpurilor de executori bancari, cei ce nu au dreptul de a depune cerere de numire în funcția de executor judecătoresc își pierd, de fapt, locurile de muncă. Se mai arată că, pentru aceleași motive, textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 45 și prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la

deciziile Curții Constituționale nr. 631 din 26 iunie 2007 ,

nr. 458 din 31 martie 2009

și

nr. 674 din 26 iunie 2012 .

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 1 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 287/2011 . Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține, însă, că autorul excepției critică, în realitate, prevederile

art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 287/2011

privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 16 decembrie 2011, care au următorul cuprins: "(1) Executorii înregistrați în condițiile legii la Ministerul Justiției până la data de 31 mai 2011, aparținând corpurilor proprii de executori organizate de instituțiile de credit și alte entități care aparțin grupului acestora și care desfășoară activități financiare, de instituțiile financiare nebancare sau de instituțiile de credit cooperatiste, care desfășoară activitate de executor în cadrul acestora, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), cu o vechime efectivă de cel puțin 2 ani de la prima înregistrare în această activitate, vor fi numiți, la cerere, în funcția de executor judecătoresc, dacă îndeplinesc condițiile generale prevăzute la

art. 15 lit. a)-f) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, republicată.

(2) Executorii aparținând corpurilor proprii de executori organizate de instituțiile de credit și alte entități care aparțin grupului acestora și care desfășoară activități financiare, de instituțiile financiare nebancare sau de instituțiile de credit cooperatiste, care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1), dar au, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), o vechime mai mică de 2 ani în această activitate, dobândesc, la cerere, calitatea de executor judecătoresc stagiar."

Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 41 cu privire la muncă și protecția socială a muncii și ale art. 45 privind libertatea economică, precum și prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 287/2011

prin

Decizia nr. 104 din 28 februarie 2013 *), nepublicată până la această dată în Monitorul Oficial al României, prin care a reținut că impunerea termenului de 31 mai 2011, ca dată până la care executorii bancari ar fi trebuit să fie înregistrați ca ocupând această funcție la Ministerul Justiției pentru a putea fi numiți, la cerere, fără concurs, în funcția de executor judecătoresc, reprezintă opțiunea legiuitorului, care, în exercitarea atribuțiilor sale, poate reglementa astfel de termene.

--------

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 29 mai 2013.

Desigur, o atare opțiune legislativă determină eo ipso aplicarea unui tratament juridic diferențiat persoanelor care intră sub incidența acestor termene față de cele care nu s-ar încadra în acestea. Curtea a reținut că reglementarea unui termen, a unei date-limită, reprezintă un element obiectiv în justificarea unei anumite optici a legiuitorului. Însă o limită temporară astfel impusă trebuie să fie rezonabilă prin natura sa. În cazul de față, legiuitorul a optat pentru transformarea executorilor bancari în executori judecătorești, la cerere, doar în privința acelor executori bancari care au îndeplinit această activitate cel puțin 6 luni. Numai aceștia au opțiunea de a deveni executori judecătorești definitivi sau stagiari, după caz. Așadar, Curtea a constatat că fixarea acestei date-limită pentru 31 mai 2011 are o justificare rezonabilă.

De asemenea, Curtea a reținut că termenul criticat este unul de decădere, fiind considerat oportun în vederea corelării dispozițiilor

Legii nr. 287/2011

și cu procedura de legiferare. De altfel, Curtea a observat că propunerea legislativă privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare a fost înregistrată la Biroul Permanent al Senatului la data de 21 aprilie 2010, fiind respinsă de către Senat, ca primă Cameră sesizată, la 16 noiembrie 2010, și adoptată de către Camera Deputaților, ca și Cameră decizională, la 22 noiembrie 2011. De asemenea,

Legea nr. 287/2011

a fost promulgată de către Președintele României, prin

Decretul nr. 965 din 14 decembrie 2011 . În acest fel, legiuitorul a impus ca executorul bancar care vrea să devină executor judecătoresc să fi avut o vechime în activitate de cel puțin 6 luni până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 287/2011 , aspect ce rezultă în mod implicit din desfășurarea în timp a procedurii legislative.

Curtea a reținut, totodată, că, prin

Decizia nr. 938 din 13 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 17 decembrie 2012, a statuat că acest termen nu vizează aspecte ce țin de aplicarea

Legii nr. 287/2011 , ci reprezintă data până la care statutul profesional al persoanelor aparținând corpurilor executorilor organizate în cadrul instituțiilor de credit și al celor financiare nebancare sunt avute în vedere de legiuitor în reglementarea dreptului acestora de a deveni executori judecătorești, la cerere, fără susținerea unui examen. Acest termen nu are legătură cu data intrării în vigoare a

Legii nr. 287/2011

și nici cu termenul de decădere de 3 luni, reglementat la art. 1 alin. (3), în care poate fi valorificat acest drept.

De asemenea, Curtea, prin

Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu nr. 598 din 11 iulie 2006, a statuat că dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o dorește, în anumite condiții stabilite de legiuitor, și nu vizează obligația statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile. De altfel, Curtea a observat că foștii executori bancari, care nu au beneficiat de dispozițiile

Legii nr. 287/2011 , au dreptul de a deveni executori judecătorești potrivit procedurii reglementate prin dispozițiile

Legii nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011.

Pentru aceste motive, Curtea nu a putut constata încălcarea prin textele criticate a dispozițiilor art. 16 și 41 din Constituție și nici a prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Curtea reține, totodată, că dispozițiile art. 45 din Constituție nu au incidență în cauză, întrucât activitatea de executare a hotărârilor judecătorești nu este o activitate cu caracter economic, iar organizarea profesiei de executor judecătoresc nu presupune libertate economică.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florian Ovidiu Cazaciuc în Dosarul nr. 6.373/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 287/2011

privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 mai 2013.