Decizia nr. 328/2013
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și ale art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 146/1997 24 iulie 1997 (prevederi anume) privind taxele judiciare de timbru
- Legea nr. 188/1999 8 decembrie 1999 (prevederi anume) privind Statutul funcționarilor publici
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent
Cu participarea, în ședința publică din 18 iunie 2013, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 109 din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici și ale
art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru ridicată de Sindicatul Polițiștilor "Lege și Onoare" Mureș și Uniunea Județeană "Columna" Mureș din Târgu Mureș în Dosarul nr. 566/102/2008* și, respectiv, în Dosarul nr. 2.450/102/2011 ale Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul dosarelor nr. 39D/2013 și nr. 180D/2013 ale Curții Constituționale.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 iunie 2013, în prezența Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, observând identitatea de obiect a cauzelor, a dispus, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea Dosarului nr. 180D/2013 la Dosarul nr. 39D/2013, care a fost primul înregistrat. La aceeași dată, în temeiul prevederilor art. 57 și
art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunțarea la data de 25 iunie 2013, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin încheierile din 10 ianuarie 2013 și 7 martie 2013, pronunțate în dosarele nr. 566/102/2008* și, respectiv, nr. 2.450/102/2011, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 109 din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici și ale
art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Sindicatul Polițiștilor "Lege și Onoare" Mureș și de Uniunea Județeană "Columna" Mureș din Târgu Mureș în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva sentințelor prin care Tribunalul Mureș a respins cererea reclamanților, membri ai sindicatelor menționate, de acordare a alocației de hrană, potrivit "normei 12B" și, respectiv, de anulare a unor dispoziții emise de Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureș și de obligare a acestuia la plata unor despăgubiri civile constând în anumite diferențe de drepturi salariale de care membrii sindicatului ar fi trebuit să beneficieze prin aplicarea valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare aferente.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că, din interpretarea textelor de lege criticate, instanța de judecată a apreciat că, pentru soluționarea unui conflict individual de muncă intervenit între funcționarii publici și instituția publică angajatoare, aceștia sunt obligați la plata unei taxe de timbru, datorită naturii juridice speciale a raporturilor de muncă. Arată că instanța de judecată a ajuns la concluzia că sunt exonerate de la plata taxei de timbru doar acele persoane care au calitatea de angajat cu contract individual de muncă, nu și cei care au calitatea de funcționari publici. Autorii excepției precizează că, în lumina prevederilor
privind dialogul social, care definesc noțiunile de "conflict de muncă", "conflict individual de muncă" și "conflicte în legătură cu plata unor despăgubiri", textele de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care, din interpretarea lor coroborată, s-ar desprinde ideea că, pentru soluționarea unui conflict individual sau colectiv de muncă, funcționarii publici sunt obligați la plata unei taxe de timbru.
De asemenea, autorii excepției susțin că funcționarul public este privat de beneficiul celerității soluționării litigiului, întrucât la instanțele de contencios administrativ termenele sunt de 30 de zile sau mai lungi, comparativ cu cele care soluționează litigiile de muncă, unde termenele de judecată nu depășesc 15 zile. Tot astfel, arată că, în contenciosul administrativ, sarcina probei revine reclamantului funcționar public, în contrast cu regula din litigiile de muncă de drept comun, potrivit căreia sarcina probei revine angajatorului. Totodată, susține că inegalitatea de tratament a funcționarilor publici față de personalul contractual rezultă din faptul că hotărârile asupra fondului cauzei pronunțate de instanțele de contencios administrativ nu sunt definitive și executorii și, pe cale de consecință, nu pot fi învestite cu formulă executorie, pe când în cazul litigiilor de muncă de drept comun se poate proceda la punerea în executare a hotărârilor.
Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile
art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997
sunt constituționale, întrucât accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate, iar reclamanții au la dispoziție
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar pentru a obține reduceri, eșalonări sau scutiri de la plata taxei de timbru. În opinia sa, nu se poate considera existența vreunei discriminări în soluționarea unor conflicte de drepturi între funcționarii publici și personalul contractual în cadrul aceleiași instituții, întrucât este la latitudinea legiuitorului să impună un tratament juridic diferit pentru situații de fapt diferite, având o justificare obiectivă și rațională.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează că, de vreme ce funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome, este pe deplin justificată atribuirea în competența instanțelor de contencios administrativ a unor astfel de cauze ce privesc raportul de serviciu al funcționarului public. În acest fel nu se instituie însă vreo discriminare, deoarece legiuitorul poate, pentru situații diferite, să prevadă reglementări diferite. Însăși adoptarea unei legi speciale care reglementează statutul funcționarilor publici este o dovadă a faptului că legiuitorul a înțeles să instituie un regim juridic diferit, derogatoriu pentru această categorie profesională. În ce privește prevederile
art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 , arată că nu contravin vreunei dispoziții constituționale, textul aplicându-se în mod egal tuturor destinatarilor normei juridice, iar faptul că cererile în această materie sunt scutite de taxa de timbru reprezintă o aplicare deplină a principiului liberului acces la justiție în materia conflictelor de muncă.
Avocatul Poporului, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 180D/2013, consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Arată, în esență, că diferența de tratament juridic instituită între funcționarii publici și personalul contractual este justificată de existența unor reglementări diferite, cuprinse în legislația specifică funcției publice, față de cele din dreptul comun. Precizează, totodată, că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Reamintește, de asemenea, cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, referindu-se la
deciziile nr. 170 din 27 februarie 2007 , nr. 23 din 15 ianuarie 2008, nr. 773 din 1 iulie 2008 și nr. 1.325 din 13 octombrie 2009.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise transmise la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 109 din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, și cele ale
art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997.
Articolul 109
din
privind Statutul funcționarilor publici a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, și are, în prezent, următorul cuprins: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe". În redactarea anterioară, textul se referea la "competența instanțelor de contencios administrativ".
a) Articolul 15 lit. din
privind taxele judiciare de timbru are următorul cuprins: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la:
a) încheierea, executarea și încetarea contractului individual de muncă, orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile decurgând din executarea contractelor colective de muncă și cele privind soluționarea conflictelor colective de muncă, precum și executarea hotărârilor pronunțate în aceste litigii;".
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate încalcă următoarele dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 21 - "Accesul liber la justiție", art. 41 - "Munca și protecția socială a muncii", art. 52 - "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică" și art. 126 - "Instanțele judecătorești". Invocă, de asemenea, și prevederile art. 14 - "Interzicerea discriminării" din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra constituționalității textelor de lege ce formează obiect al excepției de față, prin prisma unor critici similare și prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din celelalte documente internaționale.
Astfel, dispozițiile
art. 109 din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, republicată, au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Prin Decizia nr. 23 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2008, sau prin
Decizia nr. 170 din 27 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007, pronunțându-se asupra constituționalității soluției legislative criticate, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. Cu acel prilej a reținut, în esență, că
transpune în planul legii organice prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Cu referire la criticile privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a statuat, totodată, că art. 109 din lege nu cuprinde prevederi contrare principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, întrucât, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, statutul funcționarilor publici se stabilește prin lege organică, iar voința legiuitorului cu privire la acesta se regăsește în cuprinsul
Legii nr. 188/1999 . Curtea a mai reținut că textul legal criticat, stabilind instanța competentă să soluționeze litigiile având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, dispune chiar în sensul asigurării accesului liber la justiție, și nu al blocării acestui drept, la fel cum și art. 52 din Constituție este pe deplin reflectat și aplicat prin prevederile textului de lege criticat. În același sens este și
Decizia nr. 1.325 din 13 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din 8 decembrie 2009.
Față de critica prin raportare la prevederile art. 16 din Constituție, formulată de autorii excepției prin prisma faptului că soluționarea litigiilor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența unei instanțe de contencios administrativ, mai exact a secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, Curtea observă că, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, a statuat, cu valoare de principiu, că, în instituirea regulilor de acces al justițiabililor la instanța și la exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, legiuitorul este ținut de respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție. Curtea a apreciat însă că nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor. Totodată, Curtea a reținut că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite și, în același timp, acesta nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Or, statutul special al funcționarilor publici, care conferă acestora anumite avantaje și garanții față de personalul contractual, cum ar fi, de exemplu, stabilitatea în funcție, justifică un tratament juridic diferit în ce privește instanța competentă să soluționeze litigiile ivite în legătură cu raporturile de serviciu ale acestora.
În ceea ce privește prevederile
art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 , prin Decizia nr. 773 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, sau prin
Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 5 martie 2001, Curtea a statuat, de principiu, că instituirea de către legiuitor a unor scutiri de taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituțional al egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție.
În cauza de față însă autorii excepției de neconstituționalitate sunt, în realitate, nemulțumiți de lipsa din cuprinsul
privind taxele judiciare de timbru a enumerării cauzelor referitoare la raporturile de serviciu ale funcționarilor publici printre cele pentru care legiuitorul a prevăzut scutirea de plată taxelor de timbru și timbru judiciar. Curtea constată că, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate apare ca inadmisibilă, complinirea omisiunilor legislative excedând competenței sale. În acest sens, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Revine legiuitorului sarcina să aprecieze dacă este oportună introducerea unei prevederi legale exprese care să reglementeze scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a acțiunilor formulate în legătură cu raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.
Pe de altă parte, Curtea observă că autorii excepției de neconstituționalitate semnalează și critică existența unor soluții contradictorii pronunțate de diversele instanțe, care, sesizate cu soluționarea unor litigii privitoare la drepturile ce decurg din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, au interpretat diferit textele de lege existente în materie, unele dintre acestea apreciind că astfel de acțiuni sunt scutite de taxa judiciară de timbru, iar altele considerând, dimpotrivă, că reclamanții, funcționari publici, au obligația de a plăti taxă judiciară de timbru. Curtea Constituțională observă că aceasta nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii, care nu intră în sfera de competență a instanței de contencios constituțional. Această incertitudine cu privire la aplicabilitatea scutirii de taxa judiciară de timbru și în ce privește funcționarii publici care sunt supuși raporturilor de serviciu ar putea fi, eventual, înlăturată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul unei decizii pronunțate în soluționarea unui recurs în interesul legii, în exercitarea atributului său constituțional, stabilit în art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală, constând în asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii de către celelalte instanțe judecătorești.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Polițiștilor "Lege și Onoare" Mureș și Uniunea Județeană "Columna" Mureș din Târgu Mureș în dosarele nr. 566/102/2008* și, respectiv, nr. 2.450/102/2011 ale Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile
art. 109 din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de aceiași autori în aceleași dosare ale aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 25 iunie 2013.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
*
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu soluția pronunțată prin Decizia nr. 328 din 25 iunie 2013, considerăm că, în ceea ce privește prevederile
art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, Curtea ar fi trebuit să admită excepția de neconstituționalitate și să constate că acestea sunt neconstituționale în măsura în care exclud de la beneficiul scutirii de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la orice drepturi ce decurg din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.
Neconstituționalitatea textului de lege criticat decurge din lipsa din cuprinsul acestuia a menționării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici printre situațiile pentru care legiuitorul a prevăzut scutirea de la plata de taxa de timbru. Această omisiune este de natură să creeze o discriminare evidentă între situația funcționarilor publici și cea a personalului contractual, din perspectiva posibilității de a-și valorifica în justiție drepturile rezultate din raporturile de serviciu, respectiv de muncă, între care, în esență, nu se poate susține că ar exista diferențe de regim juridic.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil (a se vedea, în acest sens, hotărârile pronunțate în cauzele Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene împotriva Belgiei, 1968, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, 1979, paragraful 33, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, paragraful 38, Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, paragraful 72, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, paragraful 42, Larkos împotriva Cipru, 1999, paragraful 29, Bocancea și alții împotriva Moldovei, 2004, paragraful 24).
O asemenea soluție ar fi justificată de adoptarea
Legii dialogului social nr. 62/2011 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, care, în art. 1, menționează și raporturile de serviciu, alături de cele de muncă. Astfel, în înțelesul
Legii nr. 62/2011 , termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
"n) conflict de muncă - conflictul dintre angajați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă sau de serviciu. Conflictele de muncă pot fi colective sau individuale"; [...]
"p) conflict individual de muncă - conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative. De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de muncă următoarele:
(i) conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă ori raportul de serviciu;".
Prin prisma modificărilor legislative mai sus prezentate, apreciem că este evidentă intenția legiuitorului de asimilare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici cu raporturile de muncă ale celorlalți salariați și, ca atare, aplicarea unui tratament egal sub aspectul scutirii de la plata taxei de timbru a acțiunilor și cererilor referitoare la drepturi ce decurg din raporturile de serviciu.
Trebuie reținut că problema pusă în discuție este scutirea de taxa de timbru a unor acțiuni și cereri judiciare, și nu în primul rând regimul juridic al unor categorii de persoane. Mai exact, contează în principal obiectul procesului în care se stabilesc taxele de timbru. În cazul nostru, obiectul acestor procese îl reprezintă litigiile dintre angajați și angajatori. Or, din acest punct de vedere, textele din
la care ne-am referit includ în definiția conflictelor de muncă drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă sau de serviciu. Așadar, raporturile de muncă și cele de serviciu sunt, din acest punct de vedere, echivalente.
Observăm că lipsa din cuprinsul
privind taxele judiciare de timbru a unei mențiuni referitoare la raporturile de serviciu reclamă obligația instanțelor chemate să aplice legea să interpreteze coroborat textele de lege existente în materie, deschizând însă, în acest fel, calea arbitrariului în actul de justiție. Dovadă în acest sens stă chiar practica neunitară existentă la nivelul diverselor instanțe, care au pronunțat soluții contradictorii cu privire la scutirea de taxa de timbru judiciar pentru litigiile privitoare la drepturile ce decurg din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici. Astfel, unele instanțe au apreciat că astfel de acțiuni sunt scutite de taxa judiciară de timbru (sens în care pot fi menționate, exemplificativ, Decizia civilă nr. 4.097/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia civilă nr. 1.223/2009 a Curții de apel Bacău, Decizia civilă nr. 3.230/2009 a Curții de apel Craiova) și, în același timp, instanțe care au considerat că aceste acțiuni sunt supuse taxei judiciare de timbru (de exemplu, prin Decizia civilă nr. 1.919/2008 a Curții de apel Cluj, Decizia civilă nr. 1.678/2008 a Curții de apel Cluj, Decizia civilă nr. 8/R/2008 a Curții de apel Galați).
Este adevărat că Înalta Curte de Casație și Justiție ar putea rezolva această incertitudine cu privire la aplicabilitatea scutirii de taxa judiciară de timbru și în ce privește funcționarii publici care sunt supuși raporturilor de serviciu, prin intermediul unei decizii pronunțate în soluționarea unui recurs în interesul legii. Remarcăm însă că obligarea funcționarilor publici la plata acestei taxe, sub sancțiunea anulării acțiunii sau, după caz, a căii de atac, ca netimbrată, are ca efect aplicarea unui tratament discriminatoriu al acestora prin comparație cu ceilalți salariați, care se află în raporturi de muncă și care beneficiază de scutirea de la plata taxei amintite, ceea ce constituie o problemă de constituționalitate, nu doar de aplicare și interpretare a legii la o speță concretă.
Precizăm că, în considerarea funcției sale de garant al supremației Constituției, instanța de contencios constituțional a mai constatat neconstituționalitatea unor texte de lege din perspectiva unor omisiuni legislative de natură să conducă la apariția unui tratament discriminatoriu între categorii de persoane între care nu există o diferență izvorâtă din criterii obiective. În acest sens, sunt, de exemplu,
Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, sau
Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010.
De altfel, prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013
privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, deci ulterior pronunțării deciziei față de care formulăm prezenta opinie separată, legiuitorul a intervenit și a remediat viciile actului normativ contestat, stabilind, prin prevederile art. 29 alin. (4) din aceasta, că "Acțiunile și cererile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici și ale funcționarilor publici cu statut special sunt asimilate, sub aspectul taxei judiciare de timbru, conflictelor de muncă."
În consecință, ținând seama de cele mai sus expuse, am susținut admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru și constatarea neconstituționalității acestora în măsura în care exclud de la beneficiul scutirii de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la orice drepturi ce decurg din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.
În ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 109 din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, suntem de acord cu soluția pronunțată, de respingere, ca neîntemeiată, a acesteia.
Judecător, prof. univ. dr. Valer Dorneanu Judecător, prof. univ. dr. Mona-Maria Pivniceru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.