Decizia nr. 390/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Dumitru Ciungan în Dosarul nr. 5.728/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 172D/2013.

La apelul nominal, răspunde, pentru partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, consilierul juridic Mihaela Jugaru, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de autorul excepției, prin care susține neconstituționalitatea prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 .

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 182D/2013, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și a

Legii nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , excepție ridicată de Constantin Pârvu în Dosarul nr. 955/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, consilierul juridic Mihaela Jugaru cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității este de acord cu măsura conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 182D/2013 la Dosarul nr. 172D/2013, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu,

deciziile nr. 557 din 29 aprilie 2010 , nr. 815 din 19 mai 2009 și nr. 530 din 9 aprilie 2009.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 24 septembrie 2013, pronunțată în Cauza Antoaneta Tudor împotriva României.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5.728/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Excepția a fost ridicată de Dumitru Ciungan într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare întemeiată pe

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 .

Prin Încheierea din 21 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 955/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și a

Legii nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 .

Excepția a fost ridicată de Constantin Pârvu într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare, întemeiată pe

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate au caracter retroactiv, sunt imprevizibile și inaccesibile, în condițiile perioadei îndelungate de timp care a trecut de la căderea regimului totalitar comunist. Textele de lege criticate nu oferă nicio garanție procesuală în favoarea persoanelor vizate, instituind o prezumție de vinovăție pentru o întreagă categorie profesională și o adevărată sancțiune colectivă, bazată pe o formă de răspundere colectivă și pe o culpabilizare globală făcută pe criterii politice. În aceste condiții, prevederile de lege criticate lasă loc unei interpretări abuzive, punând semnul egalității între calitatea de lucrător al Securității și desfășurarea de activități prin care s-au suprimat ori îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului și creează premisele unei forme de răspundere morală și juridică pentru simpla participare la activitatea fostelor servicii de informații, fără a stabili vreo formă de vinovăție.

În același timp, prevederile legale criticate acordă Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității atribuții jurisdicționale. Or, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității trebuie să fie o autoritate administrativă autonomă, fără atribuții jurisdicționale, iar unicul scop al acesteia să fie de a permite cetățeanului accesul la propriul dosar, în calitatea sa de "depozitar și administrator" al documentelor întocmite de fosta Securitate. Consiliul Național este, în prezent, o "putere paraconstituțională", o "putere judecătorească paralelă", iar înființarea sa ca "organism autonom" nu este permisă de Legea fundamentală. De asemenea, organizarea și funcționarea Consiliului nu se regăsește printre domeniile rezervate de Constituție reglementării prin lege organică.

Se susține, în continuare, că structurile interne ale Consiliului emit evaluări și constatări care sunt de competența unei instanțe judecătorești, iar foștii lucrători ai Securității nu au posibilitatea de a se apăra în fața Colegiului Consiliului.

Totodată, prin introducerea unei acțiuni în constatare, fără a avea o legitimare procesuală activă, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității se subrogă în dreptul cetățeanului de a avea acces liber la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, și se substituie instituției Avocatul Poporului, instituție creată special pentru apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice. Astfel, prin

art. 8 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

se realizează o extindere nepermisă a sferei titularilor dreptului de acces liber la justiție, dincolo de limitele sale constituționale. Cu alte cuvinte, prevederile legale criticate convertesc dreptul de acces liber la justiție într-o obligație.

De asemenea, desemnarea, inițial, a Tribunalului București - Secția contencios administrativ și, ulterior, a Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ ca unică instanță judecătorească competentă în ceea ce privește acțiunile în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității este neconstituțională, de vreme ce adeverințele prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 din ordonanța de urgență pot fi contestate, de orice persoană interesată, în fața instanței de contencios administrativ competente teritorial. Pe de altă parte, persoanei verificate i se îngrădește posibilitatea exercitării dreptului la apărare în fața unei instanțe de judecată apropriate de domiciliul său. Se creează, totodată, o inegalitate de tratament juridic, contrară dispozițiilor art. 16 din Constituție.

Este invocată

Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 .

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile de lege criticate nu încalcă dispozițiile din Constituție invocate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu:

Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009 , deciziile nr. 1.476 și nr. 1.477 din 10 noiembrie 2009,

Decizia nr. 1.475 din 10 noiembrie 2009 ,

Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009

și

Decizia nr. 557 din 29 aprilie 2010 . Reține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, sens în care precizează că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2), de vreme ce efectele atribuirii calității de lucrător/colaborator al Securității se produc pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării supuse controlului de constituționalitate. De asemenea, procedura instituită prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

răspunde, în ansamblul său, cerințelor constituționale, dar și celor din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, revenind instanței de judecată rolul de a aprecia cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în cadrul unei proceduri judiciare care respectă, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței competente să judece calea de atac, garanțiile necesare desfășurării unui proces echitabil, în plenitudinea atributelor conferite acestei noțiuni de art. 21 din Constituție.

Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere reținut în jurisprudența Curții Constituționale (spre exemplu,

deciziile nr. 27 din 5 februarie 2013 , nr. 672 din 26 iunie 2012, nr. 209 din 15 februarie 2011, nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009), exprimat în sensul constituționalității prevederilor legale criticate. Arată că, prin calificarea, în prezent, a unor fapte petrecute în trecut și reglementarea unor efecte juridice legate de aceste fapte nu se încalcă principiul neretroactivității legii civile, de vreme ce efectele se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a actului normativ. Totodată, domeniul de aplicare al prezumției de nevinovăție vizează materia penală, iar obligația de a da o declarație pe propria răspundere, potrivit legii, dă expresie regulii asigurării transparenței în ceea ce privește funcțiile publice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepției Dumitru Ciungan, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, și

Legea nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 51 privind dreptul de petiționare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 58 alin. (1) privind numirea și rolul Avocatului Poporului, art. 64 privind organizarea internă a Camerelor Parlamentului, art. 70 alin. (2) privind mandatul deputaților și al senatorilor, art. 73 alin. (3) privind domeniile reglementate prin lege organică și art. 126 alin. (5) privind interzicerea înființării instanțelor extraordinare.

De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 5 - Dreptul la libertate și siguranță și art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Declarația Universală a Drepturilor Omului și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

1. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" cuprinse în

art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

sunt neconstituționale. În aceste condiții, Curtea constată că, în cauza de față, sunt incidente dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit anterior sesizării Curții, excepția cu acest obiect urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

2. Totodată, Curtea reține că celelalte prevederi criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare.

Astfel, Curtea a statuat, ca apreciere generală, că, față de

Legea nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, declarată neconstituțională prin

Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , aprobată prin

Legea nr. 293/2008 , a produs o modificare substanțială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securității. Curtea a reținut că actul normativ criticat urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a acestor persoane, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, și

Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

De asemenea, Curtea a statuat că prevederile art. 2 din ordonanța de urgență criticată, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată de instanța judecătorească drept lucrător sau colaborator al Securității, nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calități se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010).

În continuare, Curtea a constatat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

a realizat o reconfigurare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă, a cărei existență se întemeiază pe dispozițiile art. 116 alin. (2) și art. 117 alin. (3) din Legea fundamentală. Această autoritate este lipsită de atribuții jurisdicționale, iar actele sale privind accesul la dosar și deconspirarea Securității sunt supuse controlului instanțelor de judecată. Așadar, în condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia este introdusă la o instanță de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile de lege criticate nu sunt de natură să plaseze Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în afara cadrului constituțional și să confere acestuia rolul de instanță extraordinară (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, și

Decizia nr. 159 din 12 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 9 mai 2013).

De menționat că, în cadrul acțiunii în constatare promovate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pârâtul nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunțe soluția (a se vedea, în acest sens

Decizia nr. 455 din 8 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 30 iunie 2012).

În același timp, Curtea nu a reținut nici critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului liberului acces la justiție ca urmare a subrogării Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității în dreptul cetățeanului care se consideră vătămat prin acțiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

Astfel cum a statuat Curtea în jurisprudența sa, prevederile

art. 1 alin. (7) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum și, după caz, soțului supraviețuitor și rudelor până la gradul al patrulea, inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorilor săi testamentari, dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului și, de asemenea, de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziții legale se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității acționează inclusiv la cererea persoanelor îndreptățite, astfel că nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiție (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 608 din 12 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).

Totodată, legitimarea procesuală a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a introduce cererea în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității izvorăște din înseși prevederile legale care reglementează activitatea de deconspirare a Securității și se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă față de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securității. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că acțiunile promovate de Consiliu nu tind la obținerea unei condamnări judiciare, consecința acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoștința publică a soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești în acțiunile în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).

De asemenea, Curtea a constatat netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea dispozițiilor constituționale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor și libertăților persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a promova acțiuni în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia nu reprezintă o substituire în atribuțiile instituției Avocatului Poporului. Această instituție dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător și detaliat în legea sa de organizare și funcționare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituțional (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011).

Cu privire la critica referitoare la competența exclusivă a Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București de soluționare a cauzelor având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, Curtea Constituțională a reținut că, potrivit art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție, justiția se realizează prin instanțele judecătorești, a căror competență este stabilită numai prin lege (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 1.415 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 28 noiembrie 2011).

Curtea a constatat că este lipsită de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalității în drepturi, susținută din perspectiva stabilirii instanțelor de contencios administrativ competente teritorial să judece contestațiile formulate împotriva adeverințelor prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 din ordonanța de urgență, de vreme ce

art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 16 din

Legea nr. 293/2008 , stabilește, fără echivoc, că "Adeverințele prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 [...] pot fi contestate la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor" (a se vedea

Decizia nr. 1.560 din 6 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2012).

De altfel,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei (a se vedea

Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

Distinct de acestea, Curtea a reținut că aprecierea întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de lege pentru constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității revine instanței judecătorești - Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. Asemenea aspecte reprezintă, așadar, probleme ce țin exclusiv de interpretarea și aplicarea legii, fiind de competența instanței judecătorești, iar nu a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată (a se vedea, în sensul celor de mai sus,

Decizia nr. 27 din 5 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 21 martie 2013).

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În final, Curtea constată că celelalte dispoziții constituționale și din actele juridice internaționale invocate nu au relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în privința sintagmelor "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității", excepție ridicată de Dumitru Ciungan în Dosarul nr. 5.728/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Constantin Pârvu în Dosarul nr. 955/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în aceleași dosare ale aceleiași instanțe judecătorești și constată că celelalte prevederi ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și

Legea nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 octombrie 2013.