Decizia nr. 1415/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor " art. 2, 7, 8, 11, 13 și 24 din Legea nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității", excepție ridicată de Nicolae Sălăgean în Dosarul nr. 7.164/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 796D/2011.

La apelul nominal răspunde partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin consilierul juridic Mihaela Jugaru, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, pentru motivele expuse pe larg în punctul de vedere exprimat în fața instanței care a sesizat Curtea Constituțională. Invocă, în acest sens,

deciziile Curții Constituționale nr. 815/2009

și nr. 1.512/2009.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2.618 din 4 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 7.164/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor " art. 2, 7, 8, 11, 13 și 24 din Legea nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității".

Excepția a fost ridicată de pârâtul Nicolae Sălăgean într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că noul cadru legislativ instituit prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

"nu respectă

Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 31 ianuarie 2008

privind neconstituționalitatea

Legii nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste și menține caracterul represiv-abuziv al acestei proceduri neconstituționale, care încalcă drepturile fundamentale ale omului prevăzute în Constituția României și legislația internațională".

În opinia autorului, activitatea desfășurată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și de Colegiul Consiliului este în continuare o activitate colegială, în cadrul căreia se administrează și evaluează probe, iar verdictul se dă prin votul membrilor Colegiului, în urma dezbaterii cazului cercetat, fără participarea persoanei incriminate. Este menținută, astfel, confuzia între funcția de anchetă și funcția de judecată, ceea ce contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție. Existența acestei "jurisdicții extraordinare" reprezintă o "manoperă de implicare a justiției în acțiuni de răzbunare politică" și este de natură să aducă prejudicii demnității și integrității persoanelor nevinovate, încălcându-se astfel prevederile art. 1 alin. (3) și ale art. 22 alin. (1) din Constituție. Contrar art. 21 alin. (4) din Constituție, jurisdicția exercitată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și de Colegiul Consiliului este obligatorie, iar în cursul procedurii desfășurate, persoanele verificate nu sunt citate și nu pot fi asistate de un avocat, fiind încălcate dispozițiile art. 24 alin. (2) din Constituție.

De asemenea, competența exclusivă a Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal în soluționarea cauzelor privind deconspirarea Securității și înlăturarea căii de atac a apelului împotriva hotărârii pronunțate pentru soluționarea acțiunii în constatare a calității de colaborator sau lucrător al Securității încalcă liberul acces la justiție, în timp ce scutirea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de la plata taxei de timbru afectează egalitatea părților în fața legii.

Autorul susține totodată că, prin introducerea unei acțiuni în constatare, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității se subrogă în dreptul cetățeanului de a avea acces liber la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale a căror constituționalitate este criticată nu aduc atingere, în substanța acestora, dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16, art. 21, art. 22, art. 23, art. 30, art. 53, art. 54, art. 55, art. 57 și art. 126 din Constituție. Instanța judecătorească invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, cu referire la

Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009,

Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009,

Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , sentința de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând sentința de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Astfel, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care, prin sentință, a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

Așa fiind, deși sesizarea nu s-a realizat printr-o încheiere, așa cum prevăd dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, și ale

Hotărârii Plenului Curții Constituționale nr. 26/2010

privind actele de sesizare a Curții Constituționale în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 27 decembrie 2010, Curtea apreciază că această neregularitate nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constituție autorului excepției de a o invoca și, în mod corelativ, de a primi soluția rezultată din controlul legii de către Curtea Constituțională și, ca atare, reține spre judecare critica formulată.

Din examinarea sentinței de sesizare și a notelor scrise ale autorului excepției, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 2, 7, 8, 11, 13 și 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. Prevederile art. 2 cuprind definiții ale unor termeni folosiți în textul ordonanței de urgență; cele ale art. 7 se referă la nota de constatare întocmită cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării; art. 8 se referă la posibilitatea Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a aproba sau infirma nota de constatare, ulterior luării în discuție a acesteia; art. 11 stabilește reguli procedurale referitoare la acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia introduse la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București; prevederile art. 13 instituie reguli privind organizarea și funcționarea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, iar art. 24 stabilește atribuțiile Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 23 privind libertatea individuală, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 54 privind fidelitatea față de țară, art. 55 privind apărarea țării, art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților și art. 126 privind instanțele judecătorești.

De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, art. 8 - Dreptul la respectarea vieții private și de familie, art. 9 - Libertatea de gândire, de conștiință și de religie, art. 10 - Libertatea de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminării și art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor legale criticate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale și sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

Astfel, prin

Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, Curtea a reținut, ca apreciere generală, că față de

Legea nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, declarată neconstituțională prin

Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

a produs o modificare substanțială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securității. Astfel, Curtea a statuat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

Totodată, prin

Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, Curtea a constatat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

a realizat o reconfigurare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale, ale cărei acte privind accesul la dosar și deconspirarea Securității sunt supuse controlului instanțelor de judecată. Așadar, în condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității este introdusă la o instanță de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu sunt de natură să confere Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității rolul de instanță extraordinară.

De asemenea, prin

Decizia nr. 815 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea a reținut că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare și nici celelalte drepturi și libertăți fundamentale invocate, părțile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanțiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-și susține poziția asupra problemelor de fapt și de drept.

În plus, din analiza prevederilor

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , Curtea a constatat că acestea permit instanței de contencios administrativ ca, în cadrul acțiunii în constatare cu care a fost sesizată, să uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului, pentru stabilirea adevărului. A proceda în mod contrar ar echivala cu încălcarea principiilor generale de drept, în temeiul cărora instanța de judecată administrează dovezi care să ducă la dezlegarea pricinii și, în final, la înfăptuirea justiției. Așadar, într-o acțiune în constatare a calității de colaborator, promovată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pârâtul nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunțe soluția. Constatarea calității de colaborator al Securității trebuie să fie rezultatul unei analize minuțioase din partea instanței asupra întregului material depus de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. În acest sens, Curtea a statuat prin

Decizia nr. 899 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 26 august 2010.

Cu privire la critica referitoare la competența exclusivă a unei singure instanțe de soluționare a cauzelor având ca obiect constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, și anume Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, Curtea Constituțională a observat prin

Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție, justiția se realizează prin instanțele judecătorești, a căror competență este stabilită numai prin lege. Or, prevederile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

corespund pe deplin exigențelor constituționale invocate.

De asemenea, Curtea constată că nu poate fi primită critica referitoare la încălcarea liberului acces la justiție, prin înlăturarea căii de atac a apelului împotriva hotărârii Curții de Apel București - Secția contencios administrativ și fiscal prin care este soluționată acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia. Astfel, prin

Decizia nr. 99 din 23 mai 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, Curtea a reținut că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci statuează prin art. 129 că, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." În aceste condiții, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

În același timp, Curtea nu poate reține nici critica referitoare la pretinsa încălcare a art. 21 ca urmare a subrogării Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității în dreptul cetățeanului care se consideră vătămat prin acțiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Astfel cum a statuat deja Curtea în jurisprudența sa (a se vedea

Decizia nr. 608 din 12 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 514 din 21 iulie 2011), prevederile

art. 1 alin. (7) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum și, după caz, soțului supraviețuitor și rudelor până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorilor săi testamentari dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului și, de asemenea, de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziții legale se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității acționează inclusiv la cererea persoanelor îndreptățite, astfel că nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiție.

Totodată, Curtea constată că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalității în drepturi, prin faptul că acțiunea în constatare introdusă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este scutită de taxă de timbru. Astfel, prin

Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 5 martie 2001, Curtea a reținut că instituirea de către legiuitor a unor scutiri de taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nicio diferențiere între contribuabili și nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituțional al egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție.

De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra unor critici similare celor formulate în cauza de față prin numeroase decizii, precum

Decizia nr. 1.475 din 10 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 20 noiembrie 2009,

Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, Decizia nr. 1.311 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 15 noiembrie 2010,

Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În final, Curtea constată, pe de-o parte, că nu poate reține pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție, deoarece nu s-a evidențiat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, norma constituțională invocată nu are aplicabilitate în cauză, iar, pe de altă parte, celelalte dispoziții din Constituție și din actele internaționale invocate nu au nicio semnificație pentru soluționarea prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2, 7, 8, 11, 13 și 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Nicolae Sălăgean în Dosarul nr. 7.164/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2011.