Decizia nr. 330/2015

Daniel Marius Morar
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 48 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013
privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu referire la prevederile
art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Carmen Carolina Beatrix Virag în Dosarul nr. 1.415/83/2014 al Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.307D/2014.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent face referatul cauzei și arată că partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens
Decizia Curții Constituționale nr. 179 din 19 martie 2015 .
4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.415/83/2014, Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013
privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, raportat la prevederile
art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Carmen Carolina Beatrix Virag în cadrul soluționării unui litigiu de muncă având ca obiect cererea de solicitare a restituirii sumelor încasate de angajator cu titlu de rețineri ale contribuției de asigurări sociale de sănătate aferente plăților compensatorii acordate la momentul disponibilizărilor colective.
6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin art. 16 și art. 56 alin. (2) din Constituție, deoarece, prin abrogarea dispozițiilor
art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 , care prevedeau că nu se plătește contribuția de asigurări sociale pentru sumele acordate în momentul disponibilizării, ca venit lunar de completare sau ca plăți compensatorii, se creează discriminări față de colegii din aceeași instituție care, anterior abrogării
art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 , au beneficiat de aceste prevederi favorabile. Prin urmare, se instituie un tratament juridic diferit între angajații aceluiași angajator, care au fost disponibilizați înainte de intrarea în vigoare a textului de lege criticat și cei disponibilizați ulterior, tratament diferit care nu este justificat în mod obiectiv și rezonabil.
7. Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată, legiuitorul având posibilitatea ca, pentru aceeași categorie de salariați, pentru perioade diferite, să reglementeze diferit problematica contribuției la asigurările sociale de sănătate.
8. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de partea Agenția Națională de Administrare Fiscală, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013
privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, aprobată, cu modificări, prin
Legea nr. 25/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 24 martie 2014, dispoziții raportate la prevederile
art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății. Din examinarea motivării excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea excepției critică abrogarea dispozițiilor
art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, astfel încât obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie numai dispozițiile
art. 48 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013 , cu referire la prevederile
art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, dispoziții care au următoarea redactare: " Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează: [...]
2. La articolul 257, alineatele (3)-(7) se abrogă."
12. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și ale art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale.
13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea excepției critică dispozițiile
art. 48 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013
- care abrogă, începând cu 1 ianuarie 2014, dispozițiile
art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 , potrivit cărora "Contribuția de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăților compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum și asupra indemnizațiilor reglementate de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005
privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare." Se susține că astfel se creează discriminări între angajații disponibilizați ai aceluiași angajator înainte de intrarea în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2013
și cei disponibilizați după ce acest act normativ a intrat în vigoare, sub aspectul scutirii de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării.
14. Față de critica referitoare la încălcarea art. 16 privind principiul egalității în fața legii, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale constante, de exemplu,
Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.
15. De altfel, Curtea observă că prin
art. 48 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013
a fost modificat
art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 , în sensul că veniturile asupra cărora se stabilește contribuția de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute în
Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare. Prevederile art. 296^4 și
art. 296^16 din Legea nr. 571/2003
- Codul fiscal reglementează veniturile pentru care se exceptează plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, printre care și "veniturile acordate la momentul disponibilizării, venitul lunar de completare sau plățile compensatorii, suportate din bugetul asigurărilor de șomaj, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii.".
16. Așadar, critica autorului excepției de neconstituționalitate - referitoare la discriminarea între cei disponibilizați înainte și cei disponibilizați după intrarea în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2013 , sub aspectul scutirii de la plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării doar pentru cei din prima categorie - este neîntemeiată, deoarece soluția legislativă referitoare la exceptarea anumitor venituri de la plata contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate este reglementată în
Legea nr. 571/2003
- Codul fiscal. Aceasta deoarece, potrivit art. 1 alin. (1) din acest act normativ, Codul fiscal stabilește "cadrul legal pentru impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru șomaj și fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, precizează contribuabilii care au obligația să plătească aceste impozite, taxe și contribuții sociale, precum și modul de calcul și de plată al acestora. Prezentul cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite, taxe și contribuții sociale."
17. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 56 alin. (2) din Constituție, privind principiul așezării juste a sarcinilor fiscale, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, de exemplu,
Decizia nr. 438 din 3 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 4 iulie 2012, numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjuncturale, dar, evident, și în raport cu situația economico-financiară a țării în perioadele respective. Așa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale și bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite și taxe, în măsura în care acestea sunt proporționale, rezonabile și echitabile.
18. În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin
Decizia nr. 179 din 19 martie 2015 , nepublicată*) la data pronunțării prezentei decizii, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege criticate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție.
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 27 mai 2015.
──────────
19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Carmen Carolina Beatrix Virag în Dosarul nr. 1.415/83/2014 al Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă și constată că dispozițiile
art. 48 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013
privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu referire la prevederile
art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 30 aprilie 2015.

──────────
*)
Decizia nr. 179 din 19 martie 2015