Decizia nr. 438/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 249 alin. (3) și art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 249 alin. (3) și
art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială Fotbal Club Steaua București - S.A. în Dosarul nr. 5.839/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.535D/2011.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Ștefan Justin, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că principiul egalității nu trebuie analizat în legătură cu proprietarii terenurilor, ci în legătură cu cei care le închiriază. Astfel, prin dispozițiile de lege criticate este conferită o poziție privilegiată statului, creându-se, în același timp, și un dezechilibru între contribuabili.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că politica fiscală a statului determină diferența de tratament, la baza căreia se află apartenența bunului respectiv. De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra unor excepții de neconstituționalitate similare, statuând că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.
Având cuvântul în replică, avocatul autorului excepției arată că lipsa obligației statului de a plăti impozite nu trebuie să ducă la o îmbogățire fără justă cauză a acestuia.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5.839/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 249 alin. (3) și
art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială Fotbal Club Steaua București - S.A. într-o cauză ce are ca obiect anularea unui act administrativ fiscal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că instituirea unui regim juridic diferit în materia impozitării clădirilor și terenurilor în situația în care bunurile supuse impozitării fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale constituie o încălcare a principiului egalității în fața legii. Dispozițiile de lege criticate determină o vădită discriminare între proprietarii bunurilor aflate în proprietatea privată și proprietarii bunurilor aflate în domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale. Consecința încălcării dispozițiilor constituționale ale art. 16 și art. 56 este aceea că persoanele care au în folosință bunuri aparținând domeniului public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale suportă sarcina fiscală care ar trebui să revină proprietarului.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la
Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 249 alin. (3) și
art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu următorul conținut:
- Art. 249 alin. (3): "Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri.";
- Art. 256 alin. (3): "Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și art. 56 referitor la contribuții financiare.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin numeroase decizii, s-a mai pronunțat asupra constituționalității
art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003
în raport cu critici identice. Prin
Decizia nr. 1.088 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 2 octombrie 2009,
Decizia nr. 324 din 29 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2007,
Decizia nr. 345 din 3 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2007, și
Decizia nr. 857 din 9 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 14 noiembrie 2007, Curtea, respingând criticile, a constatat că opțiunea legiuitorului de a excepta din categoria bunurilor impozabile clădirile proprietate a statului și a unităților administrativ-teritoriale folosite în alte scopuri decât cele economice nu poate fi considerată discriminatorie, ci reprezintă expresia politicii fiscale și bugetare pe care statul și-o asumă la un moment dat. Curtea a mai statuat că numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjuncturale, dar, evident, și în raport cu situația economico-financiară a țării în perioadele respective. Așa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale și bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite și taxe, în măsura în care acestea sunt proporționale, rezonabile și echitabile, condiție îndeplinită în cazul de față, cu atât mai mult cu cât concesionarea, închirierea, ca și darea în administrare și în folosință a clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale se fac în general pe termen foarte lung, prin convenții/acte intervenite între părțile interesate.
De asemenea, prin
Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006, pronunțându-se asupra constituționalității prevederilor
art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, Curtea a statuat că plata impozitului pe teren, în cazul terenurilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, de către concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosință, după caz, nu este de natură a încălca prevederile art. 56 alin. (2) din Constituție. Legiuitorul este liber să stabilească impozite, în măsura în care acestea sunt proporționale, rezonabile și echitabile, condiție îndeplinită în cazul de față. Aceasta, cu atât mai mult cu cât concesionarea, închirierea, ca și darea în administrare și în folosință a terenurilor se fac în general pe termen foarte lung, prin convenții/acte intervenite între părțile interesate.
Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a art. 249 alin. (3) și
art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială Fotbal Club Steaua București - S.A. în Dosarul nr. 5.839/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 mai 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.