Decizia nr. 607/2015
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona Maya-Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Ingrid Alina Tudora
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II
art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Adrian Petru Ciachir în Dosarul nr. 6.074/2/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 612D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 1.020D/2015 și nr. 1.021D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, excepție ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 8.046/104/2012 și nr. 6.072/2/2012* ale acestei instanțe.
4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 612D/2015, nr. 1.020D/2015 și nr. 1.021D/2015, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
7. Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.020D/2015 și nr. 1.021D/2015 la Dosarul nr. 612D/2015, care este primul înregistrat.
8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă
deciziile Curții Constituționale nr. 343 din 17 iunie 2014
și nr. 311 din 28 aprilie 2015.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
9. Prin încheierile din 14 mai 2015, pronunțate în dosarele nr. 8.046/104/2012 și nr. 6.072/2/2012*, precum și prin Încheierea din 20 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 6.074/2/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II
art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Adrian Petru Ciachir, precum și de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, din oficiu, cu prilejul soluționării recursurilor formulate împotriva unor sentințe civile pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
10. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile criticate creează discriminări între persoane aflate într-o situație identică, respectiv o diferențiere de salarizare între persoanele care au aceeași vechime și îndeplinesc aceeași funcție, ceea ce contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest context, se arată că unul dintre principiile sistemului de salarizare, rezultat din dispozițiile constituționale ale art. 41 alin. (4) și art. 16 alin. (1), precum și din prevederile art. 6 alin. (3) din Codul muncii, este acela că pentru muncă egală sau de valoare egală, plata trebuie să fie egală, astfel încât să excludă orice discriminare în materia salariului. Se apreciază, astfel, că "diferența de salarizare care rezultă din aplicarea prevederilor art. II
art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
este nejustificată obiectiv și rezonabil, criteriul temporal nefiind identificat ca sursă constituțională pentru acordarea unor salarii/remunerații diferite", sens în care arată că "elementele care determină în mod necesar valoarea salariului sunt: felul muncii, cerințele de calificare profesională și condițiile de muncă", așa încât "numai aceste elemente au caracter obiectiv și pot conduce la salarizare diferită." Or, "prin norma criticată s-a instituit un criteriu care nu poate justifica obiectiv și rezonabil diferența de salarizare între judecători și procurori sau orice altă categorie de personal din sistemul public, atunci când îndeplinesc aceeași funcție, la același nivel al instanței, au aceeași calificare profesională".
11. Ca atare, apreciază că "legiuitorul național a adoptat un text normativ care a creat discriminare între salariații aparținând aceleiași categorii profesionale", ajungându-se în situația în care, "prin această modalitate de reglementare, o persoană care are aceeași funcție, prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă sau în funcție, să primească un salariu cu 2,5% mai mic".
12. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul neconstituționalității prevederilor legale criticate, apreciind că acestea încalcă principiul constituțional al egalității și nediscriminării.
13. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
14. În punctul de vedere exprimat în Dosarul Curții Constituționale nr. 612D/2015, Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, "întrucât se creează diferențiere de salarizare între persoanele care au aceeași vechime și îndeplinesc aceeași funcție, prin neacordarea coeficientului de ierarhizare, fără să existe o justificare obiectivă și rezonabilă".
15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. II
art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, ordonanță de urgență aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. Aceste prevederi au următorul cuprins:
"Art. II
Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: [...]
Articolul 6
În anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la
art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.
În anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale «Justiție»"
18. Prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate temporară, în cursul anului 2012, însă, cu toate acestea, continuă să își producă efectele juridice în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, astfel încât, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmează a analiza constituționalitatea acestora.
19. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, reglementarea legală criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (4) care prevede că, "la muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații", precum și celor ale art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, raportat la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării.
20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, prin raportare la aceleași norme din Legea fundamentală.
21. În acest sens, este, spre exemplu,
Decizia nr. 343 din 17 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 30 iulie 2014,
Decizia nr. 311 din 28 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 26 iunie 2015,
Decizia nr. 475 din 16 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 11 august 2015, sau
Decizia nr. 556 din 16 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 august 2015, decizii prin care Curtea a constatat că prevederile art. II
art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
22. Curtea reține, de asemenea, că soluția legislativă cuprinsă în art. II
art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , referitoare la drepturile salariale cuvenite ca urmare a trecerii într-o altă tranșă de vechime în muncă/funcție, se regăsește și în cuprinsul
art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, prevederi de lege care au constituit, la rândul lor, obiect al controlului de constituționalitate. În acest sens, este, spre exemplu, Decizia nr. 536 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 19 august 2015, prin care Curtea a constatat că aceste din urmă prevederi nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 alin. (4) privind egalitatea de salarizare între femei și bărbați, și nici celor ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării.
23. În esență, prin deciziile mai sus menționate, Curtea a constatat că "diferențele de salarizare apărute sunt rezultatul schimbărilor legislative care au intervenit de-a lungul timpului în această materie, în special între legislația anterioară anului 2010 și cea ulterioară acestui an, iar nu ca urmare a neacordării în anii 2012, 2013 și 2014 a salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent clasei de salarizare prevăzut de
Legea-cadru nr. 284/2010 ."
24. De asemenea, Curtea a reținut că "avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate."
25. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ,
Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, sau
Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007).
26. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 41 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia, la muncă egală, femeile au salariul egal cu bărbații, prin deciziile menționate, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reținută, de vreme ce textul de lege criticat reglementează modul de calcul al majorării salariale în cazul avansării într-o altă treaptă de vechime în muncă, fără a institui discriminări pe criteriul de sex.
27. Curtea a subliniat, totodată, faptul că "legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă."
28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezentele cauze.
29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Petru Ciachir în Dosarul nr. 6.074/2/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, precum și din oficiu, de către această instanță în dosarele nr. 8.046/104/2012 și nr. 6.072/2/2012*, și constată că prevederile art. II
art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2015.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.