Decizia nr. 721/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 și

art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 2.413/118/2014/a1 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 398D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă, în esență, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, de exemplu,

deciziile nr. 425 din 8 iulie 2014 , nr. 533 din 9 octombrie 2014 și nr. 7 din 15 ianuarie 2015

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 16 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.413/118/2014/a1, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 și

art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru.

5. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gilmar Belecciu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite în cauză.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

sunt contrare art. 115 alin. (4) din Constituție, deoarece, în preambulul acestui act normativ, caracterul de urgență este determinat de oportunitatea, rațiunea și utilitatea reglementării, fără a se evidenția însă existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată. Elementele cuprinse în Nota de fundamentare nu sunt de natură să justifice adoptarea ordonanței de urgență, iar nerespectarea exigențelor cuprinse în dispozițiile constituționale menționate atrage și înfrângerea art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Susține că ordonanța de urgență menționată a fost adoptată abuziv și discriminatoriu, "în paguba și împotriva intereselor justițiabilului".

7. De asemenea, autorul excepției consideră că sunt încălcate dispozițiile constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, întrucât se impune "un impozit mascat", deoarece destinația sumelor provenite din taxele judiciare de timbru nu este în totalitate către sistemul judiciar, ci are menirea de a îndestula bugetul de stat.

8. În același timp, autorul excepției consideră că dispozițiile art. 16 și

art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

contravin prevederilor constituționale referitoare la egalitatea în fața legii a cetățenilor și la accesul la justiție, deoarece, într-un stat de drept, justițiabilul prejudiciat de stat nu trebuie să plătească acestuia taxă pentru a se apăra de abuzurile sale, iar prin cuantumul taxei justițiabilului îi este îngrădit dreptul la justiție, mai ales în acțiunile formulate împotriva actelor prejudiciabile emise de același stat care stabilește și taxele. Aceste taxe duc astfel la crearea unui serviciu public prohibitiv și discriminatoriu pentru justițiabilul de rând. Deși jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituție, iar prevederile constituționale ale art. 51 consfințesc dreptul de petiționare al cetățenilor, partea interesată este pusă în ipoteza de a contesta un act administrativ fiscal ce impune o obligație și o cale administrativă de contestare prin intermediul instanței judecătorești.

9. Autorul excepției de neconstituționalitate mai susține că nu poate fi obligat la plata unei taxe judiciare de timbru în contestarea unui act emis abuziv de către o instituție publică ce este scutită de la plata unei asemenea taxe, întrucât această măsură contravine principiului egalității în fața legii, măsura plății taxei fiind o formă de discriminare în raporturile cu instituția publică respectivă.

10. Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reținând că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

a fost motivată și adoptată în consonanță cu prevederile art. 115 și ale art. 56 din Constituție, iar dispozițiile acesteia cuprinse la art. 16 și art. 24 nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și art. 21 din Legea fundamentală. Astfel, în preambulul ordonanței de urgență sunt arătate condițiile-premise ce au stat la baza adoptării actului normativ, respectiv aspectele legate de regândirea sistemului judiciar românesc prin adoptarea noilor coduri: civil și de procedură civilă, armonizarea sistemului de taxe judiciare cu noile instituții din codul civil, precum și obligația cetățeanului care folosește acest serviciu de a contribui la susținerea costurilor, dar și, pe de altă parte, a transparenței aplicării normelor în materie, implicând o evidență clară asupra tuturor operațiunilor pe care le implică sistemul de taxare.

11. De asemenea, împrejurarea că numai o parte din suma colectată cu titlu de taxă judiciară de timbru este virată în contul distinct de venituri al bugetului de stat "Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru" nu reflectă încălcarea art. 115 din Constituție. Instanța judecătorească apreciază că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , prin care este reglementată destinația sumelor colectate cu titlu de taxă judiciară de timbru, nu îngrădesc nicidecum accesul liber la justiție și nici dreptul la un proces echitabil, deoarece accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii, iar impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind, așadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe ori impozite sau, dimpotrivă, să instituie asemenea taxe astfel cum este cea criticată în cauză. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu Hotărârea din 28 mai 1985 pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57. De altfel, în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau în lipsa mijloacelor materiale necesare achitării taxei judiciare de timbru, partea are posibilitatea de a solicita acordarea de ajutor public judiciar, sub forma scutirii, reducerii, eșalonării sau amânării de la plata acestei taxe. În fine, invocă jurisprudența, în materie, a Curții Constituționale, de exemplu,

Decizia nr. 46 din 4 februarie 2014 ,

Decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2015 .

12. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 16 și

art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

și ordonanța de urgență menționată, în ansamblul său, sunt constituționale. Arată că, din analiza motivelor invocate de Guvern în preambulul ordonanței de urgență, rezultă o situație extraordinară, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție, având în vedere condițiile concrete în care urmează să se desfășoare activitatea sistemului judiciar, adoptarea noilor coduri și necesitatea finanțării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale. În plus,

art. 56 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

prevede că: "Începând cu data de 1 ianuarie 2014, din sumele încasate în contul bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale, cota care se virează la bugetul de stat, potrivit art. 40 alin. (3), este de 45%". Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii. Mai precizează că accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești și că nici principiul egalității cetățenilor în fața legii nu este încălcat, întrucât prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 16 și

art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, având următorul cuprins:

- art. 16: "În materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează:

a) cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverințe sau a oricărui altui înscris - 50 lei;

b) cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 lei.";

- art. 24: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din Codul de procedură civilă.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.

(3) Recursul incident și recursul provocat se taxează după regulile prevăzute la alin. (1) și (2)."

17. Din examinarea notelor scrise ale autorului excepției, Curtea observă că acesta formulează și critici de neconstituționalitate extrinsecă, astfel încât Curtea reține ca obiect al excepției și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , în ansamblul său.

18. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii a cetățenilor, art. 21 alin. (2)-(4) referitor la accesul la justiție, art. 56 alin. (2) referitor la așezarea justă a sarcinilor fiscale și ale art. 115 alin. (4) privind condițiile adoptării ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare. În acest sens sunt, cu titlu de exemplu,

Decizia nr. 533 din 9 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 17 noiembrie 2014,

Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014,

Decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2015,

Decizia nr. 198 din 31 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 28 mai 2015, și

Decizia nr. 567 din 15 septembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 29 octombrie 2015.

20. Astfel, pentru a răspunde criticilor de neconstituționalitate extrinsecă, prin

Decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2015 , precitată, Curtea a analizat toate motivele invocate de către Guvern în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

și a ajuns la concluzia că există un grad mare de abatere de la obișnuit, și anume condițiile concrete în care urmează să se desfășoare activitatea sistemului judiciar, având în vedere adoptarea noilor coduri, Codul civil și Codul de procedură civilă, și necesitatea finanțării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale, astfel încât a considerat că există o situație extraordinară, de natură să justifice adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 . Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție nu au fost încălcate.

21. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la principiul egalității în fața legii, Curtea s-a mai pronunțat asupra chestiunii scutirii instituțiilor statului de la plata taxei judiciare de timbru și a statuat că, așa cum rezultă din dispozițiile constituționale invocate, cetățenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituție și în legi, fiind egali în fața acestora și a autorităților publice, în timp ce autoritățile publice exercită atribuțiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenței lor, în realizarea funcțiilor pentru care sunt create. Principiul egalității în drepturi prevăzut de Constituție pentru cetățeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice. Așa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalității decât atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. Scutirea autorităților publice de la consemnarea vreunei cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanțelor fiscale are o justificare obiectivă și rațională, autoritățile respective - creditori bugetari - fiind finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autoritățile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiași buget.

22. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (2)-(4), Curtea a constatat că prevederile

art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

stabilesc cu privire la cererile introduse în fața instanței de contencios administrativ și nu dispun cu privire la jurisdicțiile speciale administrative care, potrivit Constituției, sunt facultative și gratuite. Așa fiind, dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (4) din Constituție nu au legătură cu prevederile

art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

(a se vedea

Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014 , precitată).

23. Totodată, Curtea, în repetate rânduri, a stabilit că prestațiile judecătorești nu trebuie și nu pot fi în toate cazurile gratuite. Astfel, prin

Decizia nr. 87 din 20 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 12 februarie 2009,

Decizia nr. 808 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, și

Decizia nr. 358 din 24 septembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 decembrie 2013, Curtea a reținut că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

24. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De altfel, contribuția justițiabilului poate fi recuperată la cererea acestuia, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, de la partea care pierde procesul. Așadar, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 90 din Codul de procedură civilă, cel care nu este în stare să facă față cheltuielilor pe care le presupune declanșarea și susținerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale, poate beneficia de asistență judiciară, în condițiile legii speciale privind ajutorul public judiciar (a se vedea

Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014 , precitată).

25. În ceea ce privește dispozițiile constituționale privind dreptul de petiționare, Curtea, potrivit jurisprudenței sale (a se vedea

Decizia nr. 389 din 24 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 5 iulie 2011), a statuat că, potrivit art. 51 alin. (1) din Constituție, dreptul la petiționare este diferit de dreptul de a introduce acțiuni la instanțele judecătorești, iar sesizarea instanțelor judecătorești pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes, care se poate obține numai pe calea justiției, nu reprezintă un aspect al dreptului de petiționare. Dreptul de petiționare se referă la cererile, reclamațiile, sesizările și propunerile în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiției și la care autoritățile publice au obligația de a răspunde în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată se soluționează după reguli specifice activității de judecată. În consecință, textul legal criticat nu este contrar reglementărilor constituționale cu privire la dreptul de petiționare, din moment ce conținutul său normativ nu are nicio relevanță asupra acestora.

26. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (2) referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reținută, întrucât prevederile de lege criticate sunt tocmai o aplicare a celor statuate prin normele constituționale, iar cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

27. Față de cele expuse anterior, Curtea nu a reținut nici criticile formulate cu privire la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), care consacră obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.

28. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 2.413/118/2014/a1 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, și, în special, cele ale art. 16 și art. 24 din aceeași ordonanță de urgență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 octombrie 2015.