Decizia nr. 737/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013

privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, excepție ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Brăila în Dosarul nr. 5.200/2/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 514D/2015.

2. La apelul nominal răspund, pentru autoarea excepției, avocat Sorina Bosoanca, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, iar pentru partea Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, consilier Vasilică Adrian, cu delegație depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus, la dosar, un punct de vedere prin care solicită respingerea excepției, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, care susține admiterea acesteia. În acest sens, arată, în esență, că

art. 6 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013

conține o prevedere discriminatorie pentru persoanele juridice beneficiare ale fondurilor europene nerambursabile - care au sesizat instanțele judecătorești cu acțiuni în anularea notelor de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, întocmite în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 , și au o hotărâre definitivă - în raport cu persoanele juridice beneficiare ale fondurilor europene nerambursabile, care au contestat notele pe cale administrativă sau în fața instanțelor judecătorești, dar cauzele lor nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a

Ordonanței Guvernului nr. 14/2013 . De asemenea, apreciază că există o practică neunitară a instanțelor judecătorești, în ceea ce privește dezlegarea dată acțiunilor în anularea notelor de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare identice, așa cum rezultă din practica judiciară. Totodată, față de punctul de vedere formulat de parte, consideră că excepția de neconstituționalitate invocată îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de

Legea nr. 47/1992 . Depune concluzii scrise și practică judiciară în materie.

5. Reprezentantul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice solicită respingerea excepției, în principal, ca inadmisibilă, față de dispozițiile

art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , și, în subsidiar, ca neîntemeiată, întrucât textele legale criticate se aplică tuturor celor aflați în ipoteza normei.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece art. 6 lit. c) din ordonanță instituie o excepție de la aplicarea dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 14/2013 , și anume în situația în care corecțiile financiare sau creanțele bugetare stabilite prin notele de constatare au fost menținute de instanțele judecătorești, prin hotărâri definitive, în sarcina beneficiarilor. Arată că această măsură este în acord și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat, de principiu, că, atunci când pune în aplicare politicile sale, mai ales cele economice și sociale, legiuitorul ar trebui să beneficieze de o mare flexibilitate pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, care necesită o reglementare, cât și asupra alegerii modalității de aplicare a acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

7. Prin Încheierea din 20 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.200/2/2014, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013

privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice. Excepția a fost ridicată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Brăila, într-o cauză având ca obiect anularea Notei privind neîncadrarea în prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 14/2013

a Direcției Generale Programe Europene, precum și a unei decizii emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia apreciază că

art. 6 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013

conține o prevedere discriminatorie cu privire la persoanele juridice beneficiare ale fondurilor europene nerambursabile, care au formulat acțiuni în anularea notelor de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, întocmite în baza

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 , și care au fost respinse de instanțele judecătorești anterior intrării în vigoare a

Ordonanței Guvernului nr. 14/2013 .

9. Consideră că, prin aplicarea textului de lege criticat, s-a ajuns la situații paradoxale și discriminatorii, întrucât soluțiile instanțelor de judecată sunt neunitare, iar beneficiarii de fonduri europene care nu au atacat în justiție notele de constatare și stabilire a corecțiilor financiare sunt favorizați față de cei care sau adresat instanțelor de judecată.

10. Susține că adoptarea

Ordonanței Guvernului nr. 14/2013 , după ce unele note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare au format obiectul controlului de legalitate al instanțelor de judecată, nu poate defavoriza persoanele juridice cărora aceste corecții le-au fost aplicate, decât încălcând principiul fundamental al egalității în fața legii. Prin urmare, dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii pentru persoanele juridice care au contestat în justiție notele de constatare, obținând o sentință definitivă, și constituie o reală îngrădire a accesului liber la justiție.

11. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că sfera subiecților vizați este aceeași, atât în ceea ce privește dispozițiile de favoare, instituite de

Ordonanța Guvernului nr. 14/2013 , cât și în privința excepțiilor prevăzute la art. 6 din aceeași ordonanță, excepții care nu vizează beneficiarii, ci situațiile juridice în care legiuitorul a înțeles să nu mai intervină prin suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, astfel că nu există nicio problemă de constituționalitate din perspectiva art. 16 din Legea fundamentală.

12. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise formulate de autoarea excepției, punctul de vedere depus de partea Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013

privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 30 iulie 2013, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 16/2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 4 martie 2015, având următorul cuprins: "Nu fac obiectul prezentului act normativ sumele aferente contractelor finanțate din fonduri europene din cadrul Programului operațional regional: [...]

c)în situația în care corecțiile financiare și/sau creanțele bugetare stabilite prin note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, precum și sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale au fost menținute de instanțele judecătorești în sarcina beneficiarilor prevăzuți la art. 1, prin hotărâri definitive."

16. Autoarea excepției susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și art. 21 privind accesul liber la justiție.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 414 din 28 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 31 iulie 2015, a reținut că prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 14/2013

stabilesc condițiile în care sunt suportate de la bugetul de stat sumele aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, determinând cu precizie sfera contractelor de achiziție publică vizate de acest act normativ. Așa cum prevede

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013 , în forma în vigoare la data sesizării Curții Constituționale, acest act normativ se aplică beneficiarilor de fonduri europene, instituții publice locale, respectiv comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituții publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora, din cadrul Programului operațional regional 2007-2013, până la sfârșitul perioadei de implementare a Programului.

18. De asemenea, prin decizia menționată, Curtea a statuat că, fiind vorba de acordarea unor facilități fiscale pentru anumite persoane juridice de drept public, în considerarea unui scop legitim, este apanajul legiuitorului să stabilească întinderea și aplicarea în concret a acestora. Așa fiind, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este în deplină concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50).

19. Distinct de cele menționate, referitor la pretinsa discriminare făcută de legiuitor între beneficiarii de fonduri europene care nu au contestat notele de corecție sau au contestat notele de corecție, dar litigiile lor nu au fost soluționate, și cei care le-au contestat și au obținut o hotărâre judecătorească definitivă, prin care corecțiile au fost menținute, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa Curtea, exemplu fiind

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții deosebite pentru situații diferite, așa cum este și în cazul de față. Faptul că legiuitorul a condiționat suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare de îndeplinirea anumitor condiții, printre care și aceea ca notele de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, precum și sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale să nu fi fost menținute de instanțele judecătorești în sarcina beneficiarilor prevăzuți la

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013 , prin hotărâri definitive, reprezintă o măsură legislativă pe deplin justificată, având în vedere efectele hotărârilor judecătorești.

20. Referitor la efectele hotărârilor judecătorești, în jurisprudența sa, prin

Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012, și

Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 decembrie 2013, Curtea a statuat că "Înfăptuirea justiției, în numele legii, are semnificația că actul de justiție izvorăște din normele legale, iar forța lui executorie derivă tot din lege. Altfel spus, hotărârea judecătorească reprezintă un act de aplicare a legii pentru soluționarea unui conflict de drepturi sau interese, constituind un mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratice și de eficientizare a normelor de drept substanțial. Datorită acestui fapt, hotărârea judecătorească - desemnând tocmai rezultatul activității judiciare - reprezintă, fără îndoială, cel mai important act al justiției. Hotărârea judecătorească, având autoritate de lucru judecat, răspunde nevoii de securitate juridică, părțile având obligația să se supună efectelor obligatorii ale actului jurisdicțional, fără posibilitatea de a mai pune în discuție ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecății. Prin urmare, hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă se situează în sfera actelor de autoritate publică, fiind învestită cu o eficiență specifică de către ordinea normativă constituțională. Pe de altă parte, un efect intrinsec al hotărârii judecătorești îl constituie forța executorie a acesteia, care trebuie respectată și executată atât de către cetățeni, cât și de autoritățile publice. Or, a lipsi o hotărâre definitivă și irevocabilă de caracterul ei executoriu reprezintă o încălcare a ordinii juridice a statului de drept și o obstrucționare a bunei funcționări a justiției."

21. Prin urmare, dispozițiile

art. 6 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013 , potrivit cărora nu fac obiectul actului normativ menționat corecțiile financiare și/sau creanțele bugetare stabilite prin note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, precum și sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale menținute de instanțele judecătorești prin hotărâri definitive, dispun cu privire la aplicabilitatea exclusivă, pentru viitor, a dispozițiilor ordonanței, fără a afecta raporturile juridice încheiate în mod definitiv, prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești, astfel că nu contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1).

22. Curtea nu poate reține nici critica potrivit căreia

art. 6 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013

constituie o reală îngrădire a accesului liber la justiție, întrucât dispoziția supusă controlului de constituționalitate reprezintă o consecință a accesului liber la justiție, astfel cum acesta este consacrat în art. 21 din Constituție. De asemenea, notele de constatare emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice sunt acte administrative, iar controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituție.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Brăila în Dosarul nr. 5.200/2/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 6 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2013

privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 noiembrie 2015.